Aceste informaţii vă sunt oferite de United Architects, deţinătorul acestui site.
Oferim servicii de proiectare – arhitectură, structură, instalaţii – la orice nivel, cu profesionalism, promptitudine şi seriozitate.
Preţurile practicate sunt rezonabile iar modul nostru de proiectare, asistenţă de şantier şi asistenţă tehnică vă poate aduce serioase economii. Deasemenea vă putem ajuta la obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor necesare autorizaţiei de construire şi a acordului unic.
Adresele de contact: dannmihalache@gmail.com şi
dannarchitect@gmail.com , la comentarii pe acest site interactiv sau tel. :
– 0749/780.816; 0754/997.570 (arh. dan mihalache)
– 0749/985.455 (arh. mihai caia)
– 0746/810.828 (ing. mihai călugăreanu)
Găsiţi multe alte informaţii legate de proiectare şi execuţie în construcţii, legislaţie sau de interes general, precum şi proiecte ale noastre pe alte pagini şi sup-pagini ale acestui site, care este completat şi actualizat periodic sau pe alte site-uri ale noastre pe care le puteţi accesa cu aceleaşi cuvinte de căutare.
Vă mulţumim pentru interesul manifestat.

Reglementare tehnică “Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii”, indicativ CR 0-2005
din 27/12/2005
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 148bis din 16/02/2006
Intra in vigoare la data de 01 ianuarie 2007

1. Generalităţi
Codul cuprinde principiile, elementele şi datele de bază necesare pentru clasificarea acţiunilor/încărcărilor şi
gruparea efectelor structurale ale acţiunilor/încărcărilor pentru proiectarea clădirilor şi structurilor în acord cu
dezvoltările din următoarele coduri de proiectare avansate: Eurocodul 0, EN 1990:2002, codurile americane
ASCE 7-95, ASCE 7-98:2000 şi documentul ISO 2394/1993.
Codul se înscrie în procesul de armonizare a legislaţiei tehnice româneşti pentru proiectarea construcţiilor cu
cea din Comunitatea Europeană, îmbunătăţind nivelul de siguranţă a structurilor şi construcţiilor din România.
1.1. Scopul
Prezentul cod se referă la clasificarea acţiunilor/încărcărilor şi gruparea efectelor structurale ale
acţiunilor/încărcărilor pentru proiectarea clădirilor şi structurilor.
1.2. Definiţii
1.2.1. Definiţii referitoare la acţiuni în construcţii
1.2.1.1. Acţiuni (F)
Acţiunile asupra construcţiilor se pot exprima prin:
a) Forţe/încărcări aplicate asupra structurii (acţiuni directe);
b) Acceleraţii provocate de cutremure sau alte surse (acţiuni indirecte);
c) Deformaţii impuse cauzate de variaţii de temperatură, umiditate sau tasări diferenţiate sau provocate de
cutremure (acţiuni indirecte).
1.2.1.2. Efect al acţiunii (E)
Efectul acţiunii/acţiunilor pe structură se poate exprima în termeni de efort secţional şi/sau efort unitar în
elementele structurale, precum şi în termeni de deplasare şi/sau rotaţie pentru elementele structurale şi
structura în ansamblu.
1.2.1.3. Acţiune permanentă (G)
Acţiune pentru care variaţia în timp este nulă sau neglijabilă.
1.2.1.4. Acţiune variabilă (Q)
Acţiune pentru care variaţia în timp a parametrilor ce caracterizează acţiunea nu este nici monotonă nici
neglijabilă.
1.2.1.5. Acţiune accidentală (A)
Acţiune de durată scurtă dar de intensitate semnificativă, ce se exercită cu probabilitate redusă asupra
structurii în timpul duratei sale de viaţă proiectate.
Notă – De obicei cutremurul şi impactul reprezintă acţiuni accidentale, iar zăpada şi vântul reprezintă acţiuni
variabile.
1.2.1.6. Acţiune seismică (A)
Acţiune asupra structurii datorată mişcării terenului provocată de cutremure.
1.2.1.7. Acţiune geotehnică
Acţiune transmisă structurii de către pământ şi/sau apa subterană.
1.2.1.8. Acţiune fixă şi acţiune liberă
Acţiunea fixă are distribuţia şi poziţia fixe pe structură. Acţiunea liberă poate avea diverse distribuţii şi poziţii
pe structură.
1.2.1.9. Acţiune statică
Acţiune care nu provoacă forţe de inerţie pe structură şi elementele sale structurale.
1.2.1.10. Acţiune dinamică
Acţiune care provoacă forţe de inerţie semnificative pe structură şi elementele sale structurale.
1.2.1.11. Acţiunea cvasistatică
Acţiune dinamică reprezentată printr-o acţiune statică echivalentă.
1.2.1.12. Valoare caracteristică a unei acţiuni [F(k)]
Valoarea caracteristică a unei acţiuni corespunde unei probabilităţi mici de depăşire a acţiunii în sensul
defavorabil pentru siguranţa structurii în timpul unui interval de timp de referinţă. Valoarea caracteristică se
determină ca fracţii al repartiţiei statistice a acţiunii.
1.2.1.13. Valoare cvasipermanentă a unei acţiuni variabile (psi2Q(k))
Valoare exprimată ca o fracţiune din valoarea caracteristică a acţiunii printr-un coeficient psi2 = 100 |Structuri monumentale, poduri si alte structuri pentru |
| |lucrari ingineresti importante |
+——————+———————————————————–+
| 50 – 100 |Cladiri si structuri obisnuite |
+——————+———————————————————–+
| 10 – 30 |Constructii agricole sau similare |
| |Parti de structura ce pot fi inlocuite (de exemplu reazeme)|
+——————+———————————————————–+
| <= 10 |Structuri tranzitorii |
+——————+———————————————————–+
Notă – Structurile sau părţi ale structurilor ce pot fi dezmembrate pentru a fi refolosite nu trebuie să fie
considerate ca tranzitorii.
1.6. Durabilitate
Structura trebuie proiectată astfel încât deteriorarea sa pe durata de viaţă proiectată să nu afecteze
performanţele construcţiei luându-se în considerare atât condiţiile de mediu în care structura este expusă cât şi
un nivel de întreţinere corespunzător.
Condiţiile de mediu trebuie identificate în faza de proiectare.
Gradul de deteriorare poate fi estimat pe baza calculelor, a cercetărilor experimentale şi experienţei obţinute
de la construcţiile similare precedente.
2. Principiile proiectării la stări limită
2.1. Generalităţi
Pentru o funcţiune dată, proiectarea structurilor trebuie efectuată în funcţie de destinaţia, importanţa şi
valoarea construcţiei.
Trebuie făcută distincţia între stările limită ultime şi stările limită de serviciu (exploatare).
Verificarea stărilor limită care se referă la efecte dependente de timp trebuie asociată cu durata de viaţă
proiectată a structurii. Se notează că majoritatea efectelor dependente de timp sunt cumulative.
2.2. Stări limită ultime
Stările limită ce implică protecţia vieţii oamenilor şi a siguranţei structurii sunt clasificate ca stări limită ultime.
Stările limită ce implică protecţia unor bunuri de valoare deosebită trebuie deasemenea clasificate ca stări
limită ultime. Asemenea cazuri sunt stabilite de către client şi autoritatea relevantă.
Şi următoarele stări limită ultime trebuie verificate, acolo unde pot fi relevante pentru siguranţa structurii:
– pierderea echilibrului structurii sau a unei părţi a acesteia, considerate ca un corp rigid;
– cedarea prin deformaţii excesive, transformarea structurii sau a oricărei părţi a acesteia într-un mecanism;
– pierderea stabilităţii structurii sau a oricărei părţi a acesteia, incluzând reazemele şi fundaţiile;
– cedarea cauzată de alte efecte dependente de timp.
Notă – Se notează că cedarea datorită deformaţiei excesive este o cedare structurală datorată instabilităţii
mecanice.
2.3. Stări limită de serviciu
Stările limită ce iau în considerare funcţionarea structurii sau a elementelor structurale în condiţii normale de
exploatare, confortul oamenilor/ocupanţilor construcţiei şi limitarea vibraţiilor, deplasărilor şi deformaţiilor
structurii sunt clasificate ca stări limită de serviciu.
2.4. Proiectarea la stări limită
Proiectarea la stări limită trebuie să se bazeze pe utilizarea unor modele de calcul structural şi pentru acţiuni,
relevante pentru stările limită considerate.
Verificările trebuie efectuate pentru toate cazurile semnificative şi raţionale de combinare de încărcări/efecte
ale încărcărilor.
La proiectare trebuie să se ţină seama şi de posibilele abateri de la direcţiile şi poziţiile presupuse ale
acţiunilor precum şi de eventualele imperfecţiuni geometrice ale construcţiei.
Cerinţele de proiectare în raport cu starea limită trebuie îndeplinite utilizând coeficienţii de siguranţă parţiali
specificaţi în capitolul 4.
Ca alternativă, poate fi efectuată o proiectare bazată direct pe metode probabilistice.
3. Variabile de bază
3.1. Acţiuni
3.1.1. Clasificarea acţiunilor
O acţiune este descrisă de un model, mărimea acesteia fiind reprezentată în majoritatea cazurilor de un
scalar ce poate avea diferite valori reprezentative.
Acţiunile pot fi clasificate după variaţia lor în timp astfel:
– Acţiuni permanente (G), de exemplu: acţiuni directe precum greutatea proprie a construcţiei, a
echipamentelor fixate pe construcţii şi acţiuni indirecte datorate contracţiei betonului, tasărilor diferenţiate şi
precomprimării;
– Acţiuni variabile (Q), de exemplu: acţiuni pe planşeele şi acoperişurile clădirilor, acţiunea zăpezii, acţiunea
vântului, împingerea pământului, a fluidelor şi a materialelor pulverulente şi altele;
– Acţiuni accidentale (A), de exemplu cutremurul, exploziile, impactul vehiculelor.
Acţiunile sunt clasificate, după natura răspunsului structural, în acţiuni statice şi acţiuni dinamice.
3.1.2. Valori caracteristice ale acţiunilor
Valoarea caracteristică, F(k) a unei acţiuni este o valoare reprezentativă a acesteia şi trebuie determinată:
– Pe baze probabilistice printr-un fractil superior al repartiţiei statistice a acţiunii;
– Pe baze deterministice, printr-o valoare nominală utilizată în lipsa datelor statistice.
Nota 1 – Deterministic, greutatea proprie a structurii poate fi reprezentată de o singură valoare caracteristică,
valoare calculată pe baza dimensiunilor nominale şi a maselor unitare medii.
Dacă variabilitatea statistică a acţiunii G nu poate fi neglijată (coeficientul de variaţie al acţiunii peste 0,05)
şi/sau pentru structurile a căror siguranţă este sensibilă la variaţia lui G, în proiectare trebuie utilizate acele valori
ale lui G ce au un efect defavorabil asupra siguranţei. Acele valori pot fi după caz fie G(k,inf) – reprezentat de
fractilul 5% al repartiţiei statistice a acţiunii G, fie G(k,sup) – reprezentat de fractilul 95% al repartiţiei statistice a
acţiunii G.
Nota 2 – Pretensionarea (P) trebuie clasificată ca o acţiune permanentă cauzată de forţe controlate şi/sau de
deformaţii controlate impuse pe o structură. Tipul de pretensionare trebuie diferenţiat funcţie de soluţie (de
exemplu pretensionare prin toroane, pretensionarea prin deformaţii impuse reazemelor).
Valorile caracteristice ale pretensionării, la un timp t, pot fi o valoare superioară P(k,sup)(t) şi o valoare
inferioară P(k,inf)(t). Pentru stările limită ultime, poate fi utilizată o valoare medie P(m)(t).
Nota 3 – În general, valoarea caracteristică a acţiunilor din vânt şi din zăpadă se defineşte prin probabilitatea
de nedepăşire de 2% într-un an ceea ce corespunde unui interval mediu de recurenţă a unei valori mai mari de
50 ani, IMR = 50 ani. În anumite cazuri valoarea caracteristică a acestor acţiuni climatice se poate defini şi cu
alte probabilităţi de nedepăşire într-un an.
Nota 4 – Pentru acţiuni accidentale, valoarea de proiectare A(d) trebuie specificată pentru fiecare proiect
individual în parte.
3.1.3. Alte valori reprezentative ale acţiunilor variabile
Alte valori reprezentative ale unei acţiuni variabile sunt:
a) Valoarea frecventă, reprezentată de produsul psi1Q(k), această valoare este apropiată de o valoare centrală
a repartiţiei statistice a valorilor acţiunii;
b) Valoarea cvasipermanentă, reprezentată de produsul psi2Q(k); această valoare este folosită pentru
verificarea la stări limită ultime ce implică acţiuni accidentale şi pentru verificarea la stări limită de serviciu
reversibile. Valorile cvasipermanente sunt utilizate şi pentru calculul efectelor pe termen lung.
3.1.4. Reprezentarea acţiunilor dinamice
Acţiunile dinamice sunt exprimate, în general, ca acţiuni statice echivalente aplicând coeficienţi dinamici de
amplificare unei încărcări statice.
Când acţiunile dinamice produc un răspuns dinamic semnificativ al structurii, analiza structurii trebuie să fie o
analiză dinamică.
3.1.5. Influenţa mediului
În alegerea materialelor, concepţiei structurii şi pentru proiectarea de detaliu trebuie considerată influenţa
factorilor de mediu ce pot afecta durabilitatea structurii.
3.2. Rezistenţele materialelor structurale
Valorile caracteristice ale rezistenţei materialelor structurale sunt determinate probabilistic pe bază de
încercări standardizate efectuate în condiţii specificate.
Valorile caracteristice ale rezistenţelor materialelor structurale sunt definite uzual prin fractilul 5% al repartiţiei
statistice a rezistenţei.
Când nu sunt disponibile date statistice suficiente pentru a stabili valorile caracteristice ale rezistenţelor
materialului, pot fi luate ca valori caracteristice valorile nominale ale rezistenţei.
Parametrii de rigiditate structurală (de exemplu modulul de elasticitate), coeficienţii de curgere lentă şi
coeficienţii de dilatare termică sunt reprezentaţi în proiectare prin valori medii.
Notă – În unele cazuri, poate fi necesar a se lua în considerare pentru modulul de elasticitate o valoare
superioară sau inferioară mediei (de exemplu în cazul instabilităţii).
3.3. Geometria structurii
În proiectarea structurilor şi a elementelor structurale trebuie luate în considerare imperfecţiuni geometrice
care au un efect defavorabil asupra siguranţei structurale.
3.4. Modelarea structurală
Modelele structurale trebuie alese astfel încât să permită evaluarea comportării structurii cu un nivel de
exactitate acceptabil.
Dacă nu sunt disponibile modele de calcul adecvat, şi pentru a se confirma prin verificări ipotezele adoptate,
proiectarea asistată de rezultate ale încercărilor trebuie să fie considerată ca o opţiune.
După caz, trebuie luate în considerare şi incertitudinile statistice datorate numărului limitat de rezultate.
4. Proiectarea prin metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă
4.1. Generalităţi
Metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă constă în verificarea tuturor situaţiilor de proiectare astfel încât nici o
stare limită să nu fie depăşită atunci când sunt utilizate valorile de calcul pentru acţiuni sau efectele lor pe
structura şi valorile de calcul pentru rezistenţe.
Pentru situaţiile de proiectare selectate şi stările limită considerate, acţiunile individuale trebuie grupate
conform regulilor din acest capitol.
Evident acţiunile care nu pot exista fizic simultan nu se iau în considerare împreună în grupări de
acţiuni/efecte structurale ale acţiunilor.
Valorile de calcul sunt obţinute din valorile caracteristice utilizându-se coeficienţii parţiali de siguranţă sau alţi
coeficienţi după cum sunt definiţi în acest capitol.
Valorile de calcul pot fi alese şi direct atunci când se aleg valori conservative.
Metoda se referă la verificările la starea limită ultimă şi la starea limită de serviciu a structurilor supuse la
încărcări statice, precum şi la cazurile în care efectele dinamice pe structură sunt determinate folosind încărcări
statice echivalente (de exemplu efectele dinamice produse de vânt sau induse de trafic).
Pentru calculul structurilor în domeniul neliniar de comportare şi pentru calculul structurilor la oboseală trebuie
aplicate reguli specifice.
4.2. Valori de calcul
4.2.1. Valori de calcul ale acţiunilor
Valoarea de calcul, F(d) a unei acţiuni F se exprimă astfel:
F(d) = gamma(f)F(k) (4.1)
unde:
F(k) – este valoarea caracteristică a acţiunii
gamma(f) – coeficient parţial de siguranţă pentru acţiune ce ţine seama de posibilitatea unor abateri
nefavorabile şi nealeatoare a valorii acţiunii de la valoarea sa caracteristică.
4.2.2. Valori de calcul ale efectelor acţiunilor
Valoarea de calcul a efectului pe structură al acţiunii, E(d) se calculează ca fiind efectul pe structură al
acţiunii, E(Fd) înmulţit cu coeficientul parţial de siguranţă gamma(Sd):
E(d) = gamma(Sd) • E(Fd) (4.2)
Coeficient parţial de siguranţă, gamma(Sd) evaluează incertitudinile privind modelul de calcul al efectului în
secţiune al acţiunii F(d)
Alternativ, efectele acţiunilor pe structură, E(d) se pot determina şi sub forma:
E(d) = E[gamma(Sd) • gamma(f) • F(k)] (4.3)
4.2.3. Valori de calcul ale rezistenţelor materialelor structurale
Valoarea de calcul a rezistenţei unui material structural, X(d) se exprimă astfel:
X(k)
X(d) = ——– (4.4)
gamma(m)
unde:
X(k) – este valoarea caracteristică a rezistenţei materialului;
gamma(m) – coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa materialului ce ţine seama de posibilitatea unor
abateri nefavorabile şi nealeatoare a rezistenţei materialului de la valoarea sa caracteristică, precum şi de
efectele de conversie (de volum, scară, umiditate, temperatură, timp) asupra rezistenţei materialului.
4.2.4. Valori de calcul ale rezistenţelor elementelor structurale
Valoarea de calcul a rezistenţei secţionate, R(d) se calculează ca fiind valoarea rezistenţei secţionale
calculată cu valoarea de calcul a rezistenţei materialului, R[X(k)/gamma(m)] înmulţită cu coeficientul parţial de
siguranţă 1/gamma(Rd):
+ +
1 | X(k) |
R(d) = ——— • R|——–| (4.5)
gamma(Rd) |gamma(m)|
+ +
Coeficientul parţial de siguranţă, 1/gamma(Rd) evaluează incertitudinile privind modelul de calcul al
rezistenţei secţionale, inclusiv abaterile geometrice.
Alternativ, rezistenţa secţională, R(d) se poate determina şi sub forma:
+ +
| 1 1 |
R(d) = R|——— • ——– • X(k)| (4.6)
|gamma(Rd) gamma(m) |
+ +
4.3. Stări limită ultime
4.3.1. Generalităţi
Verificarea structurilor se face la următoarele stări limită ultime:
a) Cedarea structurală şi/sau deformarea excesivă a elementelor structurii/infrastructurii/terenului;
b) Pierderea echilibrului static al structurii sau a unei părţi a acesteia, considerată corp rigid.
Verificarea structurală la starea limită de oboseală se regăseşte în norme specifice.
4.3.2. Verificări de rezistenţă
Verificarea la starea limită de cedare structurală a unei secţiuni/element sau îmbinare se face cu relaţia:
E(d) <= R(d) (4.7)
E(d) – este valoarea de calcul a efectelor acţiunilor în secţiune pentru starea limită ultimă considerată.
R(d) – este valoarea de calcul a rezistenţei secţionate de aceeaşi natură cu efectul acţiunii în secţiune.
4.3.3. Verificări de echilibru static
Verificarea la starea limită de echilibru static a structurii se face cu relaţia:
E(d,dst) <= E(d,stb) (4.8)
E(d,dst) – este valoarea de calcul a efectului acţiunilor ce conduc la pierderea echilibrului static.
E(d,stb) – este valoarea de calcul a efectului acţiunilor ce se opun pierderii echilibrului static.
4.3.4. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru verificarea structurilor la stări limită ultime
Structura, infrastructura şi terenul de fundare vor fi proiectate la stări limită ultime, astfel încât efectele
acţiunilor de calcul în secţiune, luate conform următoarelor combinaţii factorizate:
n m
___ ___

1,35 / G(k,j) + 1,5 Q(k,1) + / 1,5 psi(0,i) Q(k,i) (4.9)
— —
j=1 j=2
să fie mai mici decât rezistenţele de calcul în secţiune.
În relaţia 4.9 simbolul “+” înseamnă “în combinaţie cu” sau “efectul combinat al”.
G(k,i) – este efectul pe structură al acţiunii permanente i, luată cu valoarea sa caracteristică.
Q(k,i) – efectul pe structură al acţiunii variabile i, luată cu valoarea sa caracteristică;
Q(k,1) – efectul pe structură al acţiunii variabile, ce are ponderea predominantă între acţiunile variabile, luată
cu valoarea sa caracteristică;
psi(0,i) este un factor de simultaneitate al efectelor pe structură ale acţiunilor variabile i (i = 2, 3 … m) luate cu
valorile lor caracteristice, având valoarea:
psi(0,i) = 0,7 (4.10)
cu excepţia încărcărilor din depozite şi a acţiunilor provenind din împingerea pământului, a materialelor
pulverulente şi a fluidelor/apei unde:
psi(0,i) = 1,0 (4.11)
De exemplu, în cazul unei structuri acţionată predominant de efectele acţiunii vântului, relaţia (4.9) se scrie:
n
___

1,35 / G(k,j) + 1,5 V(k) + 1,05[Z(k) sau U(k)]

j=1
iar în cazul unui acoperiş acţionat predominant de efectele zăpezii, relaţia (4.9) se scrie:
n
___

1,35 / G(k,j) + 1,5 Z(k) + 1,05[V(k) sau U(k)]

j=1
unde:
G(k) – este valoarea efectului acţiunilor permanente pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a
acţiunilor permanente;
Z(k) – valoarea efectului acţiunii din zăpadă pe structură, calculată cu valoarea caracteristică a încărcării din
zăpadă;
V(k) – valoarea efectului acţiunii vântului pe structură, calculat cu valoarea caracteristică a acţiunilor vântului;
U(k) – valoarea efectului acţiunilor datorate exploatării construcţiei (acţiunile “utile”) calculată cu valoarea
caracteristică a acţiunilor datorate exploatării.
Acţiunile permanente ce au un efect favorabil asupra siguranţei structurilor (de exemplu la starea limită de
echilibru static) se iau conform următoarei combinaţii:
n m
___ ___

0,9 / G(k,j) + 1,5 Q(k,1) + / 1,5 psi(0,i) Q(k,i) (4.12)
— —
j=1 i=2
De exemplu, în cazul unei structuri acţionată simultan de efectele împingerii pământului sau a unor materiale
pulverulente şi de efectul vântului, relaţia (4.12) se scrie:
n
___

0,9 / G(k,j) + 1,5 H(k) + 1,05 V(k)

j=1
unde H(k) este valoarea efectului acţiunii datorită împingerii, calculată cu valoarea caracteristică a împingerii.
În cazul acţiunii seismice, relaţia de verificare la stări limită ultime (4.9) se scrie după cum urmează:
n m
___ ___

/ G(k,j) + gamma(I) A(Ek) + / psi(2,i) Q(k,i) (4.13)
— —
j=1 i=1
unde:
A(Ek) – este valoarea caracteristică a acţiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenţă, IMR
adoptat de cod (IMR = 100 ani în P100-2005);
psi(2,i) – coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii variabile Q(i) având valorile
recomandate în Tabelul 4.1;
gamma(I) – coeficient de importanţă a construcţiei/structurii având valorile din Tabelul 4.2 în funcţie de clasa
de importanţă a construcţiei, Anexa 1.
Tabelul 4.1
Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a acţiunii
variabile ca fracţiune din valoarea caracteristică a acţiunii
+————————————————————-+—————-+
| Tipul actiunii | psi(2,i) |
+————————————————————-+—————-+
|Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura | 0 |
|Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii | 0,4 |
|Incarcari in depozite | 0,8 |
+————————————————————-+—————-+
Dacă acţiunea permanentă are un efect favorabil asupra siguranţei seismice a structurii, coeficientul parţial de
siguranţă aplicat acţiunilor permanente având valoarea 1,0 în relaţia (4.13) se modifică şi va avea valoarea 0,9.
Tabelul 4.2
Coeficient de importanţă a construcţiei
+——————-+————————————————-+——–+
|Clasa de importanta| | |
| a constructiei/ | Tipul functiunii constructiei/structurii |gamma(I)|
| structurii | | |
+——————-+————————————————-+——–+
| 1 |Cladiri si structuri esentiale pentru societate | 1,4 |
| 2 |Cladiri si structuri ce pot provoca in caz de | 1,2 |
| |avariere un pericol major pentru viata oamenilor | |
| 3 |Toate celelalte constructii si structuri cu | 1,0 |
| |exceptia celor din clasele 1, 2 si 4 | |
| 4 |Cladiri si structuri temporare | 0,8 |
+——————-+————————————————-+——–+
4.4. Stări limită de serviciu
4.4.1. Gruparea efectelor structurale ale acţiunilor, pentru verificarea structurilor la stări limită de serviciu
Structura, infrastructura şi terenul de fundare vor fi proiectate la stări limită de serviciu astfel încât efectele
acţiunilor de calcul pe structură/element/secţiune, luate conform următoarelor combinaţii factorizate:
a) Gruparea caracteristică de efecte structurale ale acţiunilor:
n m
___ ___

/ G(k,j) + Q(k,1) + / psi(0,i) Q(k,i) (4.14)
— —
j=1 j=2
b) Gruparea frecventă de efecte structurale ale acţiunilor:
n m
___ ___

/ G(k,j) + psi(1,1) Q(k,1) + / psi(2,i) Q(k,i) (4.15)
— —
j=1 i=2
c) Gruparea cvasipermanentă de efecte structurale ale acţiunilor:
n m
___ ___

/ G(k,j) + / psi(2,i) Q(k,i) (4.16a)
— —
j=1 i=1
n m
___ ___

/ G(k,j) + 0,6 gamma(I) A(Ek) + / psi(2,i) Q(k,i) (4.16b)
— —
j=1 i=1
să fie mai mici decât valorile limită ale criteriilor de serviciu considerate.
psi(1,1) – este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente a acţiunii variabile Q1, având valorile
recomandate în Tabelul 4.3.
Tabelul 4.3
Coeficient pentru determinarea valorii frecvente a acţiunii
variabile Q1, ca fracţiune din valoarea sa caracteristică
+—————————————————————-+————-+
| Tipul actiunii | psi(1,1) |
+—————————————————————-+————-+
|Actiuni din vant | 0,2 |
|Actiuni din zapada si actiuni din variatii de temperatura | 0,5 |
|Actiuni datorate exploatarii cu valoarea 3 kN/m2 | 0,7 |
|Incarcari in depozite | 0,9 |
+—————————————————————-+————-+
Relaţia (4.16a) este folosită pentru considerarea în proiectare a efectelor de lungă durată ale acţiunilor asupra
structurii.
Relaţia (4.16b) este folosită pentru verificarea la starea limită de serviciu a elementelor structurale,
nestructurale, echipamentelor, etc., atunci când acţiunea seismică trebuie considerată în gruparea de acţiuni.
Pentru stări limită de serviciu, coeficienţii parţiali gamma(m) pentru rezistenţele materialelor sunt egali cu 1,0
cu excepţia altor specificaţii din normele de material.
Criteriile pentru stările limită de serviciu pentru deformaţii şi vibraţii trebuie definite în funcţie de destinaţia
clădirii, independent de materialele utilizate pentru elementele structurale.
Criteriul de rigiditate poate fi exprimat în termeni de limite pentru deplasări orizontale, deplasări verticale şi
vibraţii. În toate cazurile trebuie să se lucreze cu valori medii ale caracteristicilor de rigiditate ale
structurii/elementelor structurale.
ANEXA Nr. 1
Clasificarea construcţiilor şi structurilor în clase de importanţă
Construcţiile sunt împărţite în clase de importanţă-expunere, în funcţie de consecinţele umane şi economice
ale unui cutremur major precum şi de importanţa lor în acţiunile de răspuns post-cutremur.
Clasele de importanţă-expunere la cutremur pentru clădiri şi structuri sunt următoarele:
Clasa 1. Clădiri şi structuri esenţiale pentru societate
1.1. Spitale şi instituţii medicale/sanitare cu servicii de urgenţă şi săli de operaţie
1.2. Staţii de pompieri, poliţie şi garajele cu vehicule pentru servicii de urgenţă
1.3. Centre de comunicaţii
1.4. Staţii de producere şi de distribuţie a energiei (electrice, a gazelor, etc.)
1.5. Rezervoare de apă şi staţii de pompare
1.6. Turnuri de control pentru aviaţie
1.7. Clădiri şi structuri cu funcţiuni esenţiale pentru guvern şi apărarea naţională
1.8. Clădiri şi alte structuri ce conţin gaze toxice, explozivi şi alte substanţe periculoase (radioactive, etc.).
Clasa 2. Clădiri şi alte structuri ce pot provoca în caz de avariere un pericol major pentru viaţa oamenilor
2.1. Spitale şi instituţii medicale cu o capacitate de peste 50 persoane în aria totală expusă
2.2. Şcoli, licee, universităţi, instituţii pentru educaţie etc. cu o capacitate de peste 150 persoane în aria totală
expusă
2.3. Clădiri din patrimoniul cultural naţional, muzee s.a.
2.4. Clădiri având peste 300 persoane în aria totală expusă
Clasa 3. Toate celelalte clădiri cu excepţia celor din clasele 1, 2 şi 4.
Clasa 4. Clădiri temporare, clădiri agricole, clădiri pentru depozite, etc. caracterizate de un pericol redus de
pierderi de vieţi omeneşti în caz de avariere la cutremur.
ANEXA Nr. 2
Standarde şi coduri privind bazele proiectării structurilor în
construcţii şi bibliografie
ASCE 7-98, ASCE Standard: Minimum design loads for buildings and other structures. Revision of
ANSI/ASCE 7-95 American Society of Civil Engineers, New-York, 2000.
ASCE 7-95, ASCE Standard: Minimum design loads for buildings and other structures. Public Ballot. 2005.
ASCE 7-05 Seismic Provisions, 2004.
Conference “Eurocodes, Building codes for Europe”, June 2002, Brussels, Documents of reference.
EN 1990-2002. Eurocode – Basis of Structural Design. Adopted European Standard; CEN, Brussels.
ENV 1991-1, Eurocode 1: Basis of design and actions on structures. Part 1: Basis of Design. August 1994.
Eurocode No. 1, Basis of design and actions. Background documentation: Part 1 of EC1, Basis of Design.
January 1995.
ISO DIS 4355, 1992. Basis for design of structures. Determination of snow loads on roofs.
ISO/TC98/SC2/WG1/Tenth draft, 1993. General principles on reliability for structures, Revisions of IS 2394.
ISO/TC98/SC3/WG2. Draft for DP 4354 Wind actions on structures.
SR EN 1990 2004. Eurocod: Bazele proiectării structurilor.
Gulvanessian, H., 1996. ENV 1991-1: Eurocode 1: Part 1: Basis of design Introduction, Development and
Research Needs. IABSE Colloquim, Delft 1996, Basis of design and actions on structures, Background and
application of Eurocode 1. pp. 15-25.
Lungu D., Ghiocel D., 1982. Metode probabilistice în calculul construcţiilor, Editura Tehnică, Bucureşti
Vrouwenvelder A., 1996. Eurocode 1, Basis of design, Background Information. IABSE Colloquim, Delft 1996,
Basis of design and actions on structures, Background and application of Eurocode 1. pp. 25-33.