Aceste informaţii vă sunt oferite de United Architects, deţinătorul acestui site.
Oferim servicii de proiectare – arhitectură, structură, instalaţii – la orice nivel, cu profesionalism, promptitudine şi seriozitate.
Preţurile practicate sunt rezonabile iar modul nostru de proiectare, asistenţă de şantier şi asistenţă tehnică vă poate aduce serioase economii. Deasemenea vă putem ajuta la obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor necesare autorizaţiei de construire şi a acordului unic.
Adresele de contact: dannmihalache@gmail.com şi
dannarchitect@gmail.com , la comentarii pe acest site interactiv sau tel. :
– 0749/780.816; 0754/997.570 (arh. dan mihalache)
– 0749/985.455 (arh. mihai caia)
– 0746/810.828 (ing. mihai călugăreanu)
Găsiţi multe alte informaţii legate de proiectare şi execuţie în construcţii, legislaţie sau de interes general, precum şi proiecte ale noastre pe alte pagini şi sup-pagini ale acestui site, care este completat şi actualizat periodic sau pe alte site-uri ale noastre pe care le puteţi accesa cu aceleaşi cuvinte de căutare.
Vă mulţumim pentru interesul manifestat.

Monitorul Oficial nr. 140 din data „3-Jul-1997”
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
ORDIN Nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igiena si a recomandarilor privind mediul de viata al populatiei
Ministrul sanatatii,
vazand Nota Directiei generale a medicinii preventive si promovare a sanatatii nr. 27.292 din 19 iunie 1997,
vazand dispozitiile legale in vigoare privind igiena mediului de viata si munca, inscrise in Legea nr. 3/1978
privind asigurarea sanatatii populatiei, dispozitii obligatorii atat pentru unitatile publice si private, precum si pentru
intreaga populatie a tarii,
in temeiul prevederilor Hotararii Guvernului nr. 244/1997 privind organizarea si functionarea Ministerului
Sanatatii,
emite următorul ordin:
1. Se aproba Normele de igiena si recomandarile privind mediul de viata al populatiei, anexate, care fac parte
integranta din prezentul ordin.
2. Normele de igiena sunt obligatorii potrivit legii, pentru toate unitatile din sistemul public si privat, precum
si pentru intreaga populatie.
3. Nerespectarea normelor de igiena privind mediul de viata al populatiei atrage raspunderea disciplinara,
administrativ-materiala, civila ori, dupa caz, penala, in sarcina persoanelor vinovate de abaterile savarsite.
4. O data cu aprobarea prezentului ordin se aproga ordinele ministrului sanatatii nr. 623/1973, nr. 399/1974,
nr. 981/1994 si nr. 1.935/1996.
5. Directia generala a medicinii preventive si promovare a sanatatii din Ministerul Sanatatii, directiile sanitare
judetene si a municipiului Bucuresti, inspectoratele de sanatate publica judetene si al municipiului Bucuresti,
ministerele cu retea sanitara proprie, in colaborare cu Ministerul Apelor, Padurile si Protectiei Mediului si structurile
sale teritoriale si cu administratia publica locala, vor aduce la indeplinire dispozitiile prezentului ordin.
Ministrul sanatatii,
prof. dr. Stefan Iosif Dragulescu

ANEXA
NORME DE IGIENĂ ŞI RECOMANDĂRI
privind mediul de viaţă al populaţiei

CAPITOLUL I
Norme de igienă referitoare la zonele de locuit

Art. 1. – Terenurile destinate amplasării şi dezvoltării localităţilor trebuie să asigure protecţia populaţiei împotriva surpărilor şi alunecărilor de teren, avalanşelor şi inundaţiilor, emanaţiilor sau infiltrataţiilor de substanţe toxice, inflamabile sau explozive, poluării mediului, să dispună de posibilităţi de alimentare cu apă, de îndepartare şi neutralizare a apelor meteorice, a apelor uzate şi a reziduurilor, precum şi de dezvoltare normală a zonei verzi, de recreere şi odihnă.

Art. 2. – Amplasarea clădirilor destinate locuinţelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstiţiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanţa dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.

Art. 3. – La stabilirea amplasamentelor clădirilor de locuit se vor preciza şi amplasamentele următoarelor dotări tehnico-edilitare:
a) platforme organizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a gunoiului menajer (în cazul în care nu au fost prevăzute camere speciale de depozitare în interiorul clădirii); suprafaţa de depozitare a platformelor se va dimensiona pe baza indicelui maxim de producere a gunoiului şi a ritmului de evacuare a acestuia; nu se recomandă proiectarea şi amenajarea de platforme prea mari, care implică ocuparea unor suprafeţe de teren cu alte destinaţii (spaţii verzi etc.) şi care pot genera uşor disconfort şi insalubritate; platformele se vor amenaja la distanţe de minimum 5 metri de ferestrele apartamentelor din blocurile de locuinţe şi pot fi cuplate cu instalaţii pentru bătut covoare;
b) spaţii amenajate pentru jocul copiilor, luându-se în calcul câte 1,3 m² teren de fiecare locuitor;
c) spaţii amenajate pentru gararea şi paracarea autovehiculelor populaţiei din zona respectivă, situate la distanţe de minimum 10 m. de ferestrele camerelor de locuit; în aceste spaţii sunt interzise activităţile de reparaţii şi întreţinere auto;
d) zone verzi de folosinţă generală, luându-se în calcul minimum 2 – 2,2 m² teren/locuitor (în afara parcurilor publice).

Art.4. – Unitatile de mica industrie, comerciale si de prestari servicii, care pot crea riscuri pentru sanatate sau disconfort pentru populatie prin producerea de zgomot, vibratii, mirosuri, praf, fum, gaze toxice sau iritante etc. se amplaseaza in cladiri separate, la distanta de minimum 15 m de ferestrele locuintelor. Distanta se masoara intre fatada locuintei si perimetrul unitatii. Pentru unitatile sus-mentionate se vor asigura mijloacele adecvate de limitare a nocivitatilor, astfel incat sa se incadreze in normele din standardele in vigoare.

Art. 5. – La parterul cladirilor de locuit se pot amenaja unitati comerciale si de prestari servicii, precum si camere speciale de depozitare a reziduurilor solide sau alte spatii gospodaresti – anexe ale locuintelor (garaje, spalatorii, uscatorii etc.), cu conditia ca acestea sa nu constituie, prin functionarea lor, riscuri pentru sanatatea populatiei sau sa nu creeze disconfort; in acest scop, se vor asigura masurile si mijloacele necesare pentru limitarea nocivitatilor, astfel ca acestea sa se incadreze in normele din standardele in vigoare. In interiorul cladirilor cu mai multe locuinte se pot amenaja, in cadrul acestora, mici unitati de servire a publicului (birouri, cabinete), cu conditia sa nu produca riscuri pentru sanatate sau disconfort.

Art. 6. – Zonele necesare odihnei si recreerii se amplaseaza in locuri care prezinta cele mai avantajoase elemente naturale, cum sunt: paduri, suprafete de apa, relief variat si altele. In zonele de odihna si recreere se interzice amplasarea:
a) intreprinderilor care, prin activitatea lor, produc zgomot, vibratii sau impurifica apa, aerul, solul;
b) unitatilor zootehnice;
c) unitatilor de transporturi;
d) statiilor de epurare a apelor uzate si a depozitelor controlate de deseuri solide.

Art. 7. – In cadrul amenajarii si dotarii zonelor destinate odihnei si recreerii trebuie sa se asigure:
a) instalatii de alimentare cu apa potabila;
b) W.C.-uri publice si locuri pentru colectarea deseurilor;
c) colectarea si indepartarea apelor uzate prin instalatii de canalizare, locale sau zonale, a caror constructie si exploatare sa evite poluarea factorilor de mediu.

Art. 8. – Intre intreprinderile industriale, care pot polua factorii de mediu sau produce zgomot si vibratii, si teritoriile protejate invecinate, se asigura zone de protectie sanitara. Prin teritorii protejate, in sensul prezentelor norme, se intelege: zonele de locuit, parcurile, rezervatiile naturale, zonele de interes balneoclimateric, de odihna si recreere, institutiile social-culturale si medicale, precum si unitatile economice ale caror procese tehnologice necesita factori de mediu lipsiti de impuritati.

Art. 9.- Nocivitatile fizice (zgomot, vibratii, radiatii ionizante si neionizante), substantele poluante si alte nocivitati din aerul apa si solul zonelor locuite nu vor putea depasi limitele maxime admisibile din standardele de stat in vigoare.

Art. 10. – Zonele de protectie sanitara se stabilesc, ca forma, marime si mobilare, pe baza studiilor de impact asupra sanatatii populatiei si mediului inconjurator.

Art. 11. – In cazul in care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distante, distantele minime de protectie sanitara, recomandate intre zonele protejate si o serie de unitati care produc disconfort si unele riscuri sanitare, sunt urmatoarele:
– Ferme de cabaline 100 m
– Ferme de ingrasatorii de taurine, pana la 500 capete 200 m
– Ferme si ingrasatorii de taurine, peste 500 de capete 500 m
– Ferme de pasari, pana la 5.000 de capete 500 m
– Ferme de pasari cu peste 5.000 de capete si complexe avicole industriale 1.000 m
– Ferme de ovine 100 m
– Ferme de porci, pana la 2.000 de capete 500 m
– Ferme de porci intre 2.000-10.000 de capete 1.000 m
– Complexe de porci cu peste 10.000 de capete 1.500 m
– Spitale veterinare 30 m
– Grajduri de izolare si carantina pentru animale 100 m
– Abatoare, targuri de vite si baze de receptie a animalelor 500 m
– Depozite pentru colectarea si pastrarea produselor de origine animala 300 m
– Platforme sau locuri pentru depozitarea gunoiului de grajd, in functie de marimea unitatilor zootehnice deservite 500 m
– Platforme pentru depozitarea gunoiului porcin 1.000 m
– Statii de epurare a apelor reziduale de la fermele de porcine, sub 10.000 de capete 1.000 m
– Cimitire de animale, crematorii 200 m
– Statii de epurare a apelor uzate orasenesti 300 m
– Statii de epurare a apelor uzate industriale 200 m
– Paturi de uscare a namolurilor 300 m
– Campuri de infiltrare a apelor uzate si bazine deschise pentru fermentarea namolurilor 500 m
– Depozite controlate de reziduuri solide 1.000 m
– Camere de tratare biotermica a gunoaielor 100 m
– Crematorii orasenesti de gunoi 1.000 m
– Autobazele serviciilor de salubritate 200 m
– Bazele de utilaje ale intreprinderilor de transport 50 m
– Cimitire 50 m
Aceste unitati se vor amplasa in afara arterelor de mare circulatie, respectandu-se aceleasi conditii aceleasi conditii de distanta. Aceste distante pot fi modificate pe baza studiilor de impact avizate de institute specializate.

Art. 12. Suprafetele de teren incluse in zonele de protectie sanitara pot fi exploatate agricol, cu exceptia culturilor de plante uzitilizate in scop alimentar sau furajer, care, prin fixarea sau concentrarea de substante poluante (plumbul si compusii de plumb, fluorul si compusii sai, pesticide greu degradabile etc.) pot fi vatamatoare pentru om sau animale.

Art. 13. In interiorul zonei de protectie sanitara se interzice amplasarea oricaror obiective, cu exceptia celor destinate personalului de intretinere si interventie.

Art. 14. – Obiectivele economice care, prin natura activitatii lor, pot polua atmosfera si pentru care nu exista mijloace tehnice eficace de retinere a poluantilor si de reducere a emisiilor, se amplaseaza in zonele destinate industriilor poluante.

Art. 15. – Unităţile care, prin specificul activităţii lor, necesită protecţie specială (spitale, centre de sănătate, creşe, grădiniţe, şcoli, biblioteci, muzee etc.) se vor amplasa în aşa fel încât să li se asigure o zonă de protecţie de minimum 50 m. faţă de locuinţe, de artere de circulaţie sau de zonele urbane aglomerate.

Art. 16. – Adaposturile pentru cresterea animalelor in curtile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine si 5 capete bovine) se amplaseaza la cel putin 10 m de cea mai apropiata locuinta invecinata si se exploateaza astfel incat sa nu produca poluarea mediului sau disconfort vecinilor.

Art. 17. – Amplasarea obiectivelor economice cu surse de zgomot şi vibraţii şi dimensionarea zonelor de protecţie sanitară se vor face în aşa fel încât în teritoriile protejate nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat la 3 m. de peretele exterior al locuinţei la 1,5 m. înălţime de sol, să nu depăşească 50 dB(A) şi curba de zgomot 45. În timpul nopţii (orele 22,00 – 6,00), nivelul acustic echivalent continuu trebuie să fie redus cu 10 dB(a) faţă de valorile din timpul zilei.
Pentru apartamente, nivelul acustic echivalent continuu (Leq), masurat in interiorul camerei cu ferestrele inchise, nu trebuie sa depaseasca 35 dB(A) si curba de zgomot 30 in timpul zilei; in timpul noptii (orele 22,00-6,00) , nivelul echivalent continuu trebuie redus cu 10 dB(A) fata de valorile din timpul zilei-
Pentru şcoli (săli de clasă) nivelul acustic echivalent continuu (Leq), măsurat în interiorul clasei cu ferestrele închise, să nu depăşească 35 dB(A) şi curba de zgomot 30. Aceste valori sunt obligatorii şi pentru alte unităţi de învăţământ şi biblioteci.

Art. 18. – Parametrii sanitari care trebuie să fie respectaţi la proiectarea şi execuţia locuinţelor sunt:
– Suprafaţa minimă a unei camere = 10 m²
– Suprafaţa minimă a bucătăriei = 5 m²
– Înălţimea sub plafon = 2,60 m.

SUPRAFEŢELE MINIMALE
pentru apartamente în clădiri cu mai multe locuinţe sau locuinţe individuale
Persoane/ familie Camere/ locuinţă Dormitoare Camera de zi Loc ptr. servit masa Bucătărie Încăperi sanitare Spaţii de depozi- tare Supra- faţa utilă Suprafaţa construită
(nr.) (nr.) (m²) (m²) (m²) (m²) (m²) (m²) (m²) (m²)
1 1 – 18 2,5 5 4,5 2 37 58
2 2 12 18 3 3 4,5 2 52 81
3 3 24 18 3 5,5 6,5 2,5 68 104
4 3 26 19 3,5 7 6,5 3,5 76 117
5 4 38 20 3,5 7 7,5 4 91 139
6 4 40 21 4,5 8 7,5 4,5 97 148
7 5 50 22 5 8 9 5 111 170
8 5 52 22 6 8 9 5,5 114 175

Încăperile principale de locuit şi bucătăriile trebuie prevăzute cu deschideri directe către aer liber – uşi, ferestre -, care să permită o ventilaţie naturală suficientă. Iluminatul natural în centrul camerelor principale şi al bucătăriei trebuie să fie suficient pentru a permite, în zilele senine, activităţile normale fără a se recurge la lumina artificială.
Ventilaţia naturală trebuie asigurată prin prevederea prizelor de aer exterior, prin evacuarea aerului prin conducte verticale cu tiraj natural şi prin păstrarea liberă a unui spaţiu de 1 cm. sub uşile interioare.
Ghenele tehnice şi toboganul de deşeuri solide se izolează acustic şi se prevăd cu posibilităţi de acces pentru curăţare şi decontaminare periodică.
Pereţii, planşeele şi puţul ascensorului trebuie izolate împotriva zgomotelor şi vibraţiilor.
Sistemul de încălzire trebuie să asigure temperatura minimă medie de 18 grade C, cu diferenţe în funcţie de utilizarea încăperii;
– baie, W.C. – 22 grade C;
– camera de zi – 20 grade C;
– dormitoare – 18 grade C.

Art. 19.- Împărţirea interioară trebuie să satisfacă următoarele condiţii;
– să permită circulaţia comodă a copiilor, persoanelor în varstă şi handicapate, prin culoare de minimum 1,20 m. lărgime, să nu existe trepte inutile între camere, planuri înclinate, să fie iluminat suficient etc.;
– să asigure separarea pe funcţiuni, împotriva propagării zgomotelor, mirosurilor, vaporilor;
– să izoleze camerele de locuit de încăperile de serviciu, unde se pot produce zgomote, mirosuri, vapori;
– să permită deschiderea comodă a uşilor interioare.
Băile şi W.C.-urile nu vor fi amplasate deasupra camerelor de locuit.
Finisajele interioare şi dotările cu echipamente nu trebuie să creeze riscuri de accidente.

Art. 20. – Materialele folosite în construcţia, finisarea şi dotarea locuinţelor se aleg astfel încât să nu polueze aerul interior, cu atenţie la formaldehidă, azbest şi radon, şi să asigure izolarea higrotermică şi acustică corespunzătoare; o atenţie deosebită este recomandată la proiectarea şi construcţia blocurilor de locuinţe, în ceea ce priveşte orientarea camerelor faţă de vânturile dominante, de curenţii locali de aer, care se produc în ansamblurile de construcţii înalte, şi faţă de însorirea maximă din timpul verii; se recomandă izolarea acustică a fiecărei camere faţă de camerele învecinate din aceeaşi locuinţă, faţă de locuinţele învecinate şi faţă de zgomotul produs de instalaţiile aferente locuinţei sau clădirii.

CAPITOLUL II
Norme de igienă referitoare la aprovizionarea cu apă a localităţilor

Art. 21. – Sistemele de aprovizionare cu apă a localităţilor trebuie să furnizeze apa potabilă în cantitatea necesară şi de calitate corespunzătoare normelor naţionale, astfel încât să nu afecteze starea de sănătate a consumatorilor (STAS nr. 1.342/1991).

Art. 22. – (1) Apa de suprafata sau de profunzime, folosita ca sursa pentru sistemele de aprovizionare cu apa a localitatilor, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
– calitate corespunzatoare categoriei de folosinta intr-un procent de 95% din numarul analizelor efectuate pe perioada unui an calendaristic;
– debitul necesar asigurarii unei distributii continue, avandu-se in vedere variabilitatile zilnice si sezoniere ale cererilor de apa si tendinta de dezvoltare a localitatii (populatie, edilitar).
(2) Cantitatea minima de apa necesaara pe zi pentru un locuitor este de 50 l. Cantitatea este estimata numai pentru acoperirea necesarului fiziologic, iginei individuale si prepararii hranei.

Art. 23.- (1) Sursa de apa folosita pentru aprovizionarea cu apa a localitatilor trebuie sa fie protejata impotriva activitatilor umane.
Protejarea surselor se face prin izolarea acestora prin perimetre de protectie sanitara si controlul activitatilor poluante din teritoriul aferent.
Stabilirea perimetrelor de protectie sanitara se face individualizat pentru fiecare sursa, pe baza studiului de specialitate, in conformitate cu standardele de proiectare in vigoare.
(2) Sursele de apa de profunzime (izvoare captate sau foraje) trebuie sa fie amplasate si construite astfel incat sa fie protejate contra siroirilor de ape si impotriva inundatiilor.
Zona de extractie trebuie imprejmuita pentru prevenirea accesului public si al animalelor, sa fie prevazuta cu panta de scurgere pentru prevenirea baltirii apei in sezoanele cu precipitatii atmosferice.
(3) Sursele de suprafata (rauri, lacuri naturale sau de acumulare) vor fi protejate de activitatile umane majore: industrie poluanta, depozite de deseuri toxice sau periculoase, agricultura intensiva, turism si agrement.
Proprietarii terenurilor pe care se afla zonele de protectie sanitara vor fi avertizati in scris asupra restrictiilor de utilizare.
In situatia in care existenta unor dezvoltari (obiective) economico-sociale riverane sursei de suprafata sau folosirea de lunga durata a sursei intr-un anumit scop (de exemplu, transport etc.) creeaza imposibilitatea asigurarii perimetrelor de protectie sanitara, se admite reducerea acestora la regimul sever de protectie sanitara si se adapteaza tehnologia de tratare a apei in consecinta.

Art. 24. – (1) Tehnologiile de tratare a apei trebuie proiectate, in consecinta, cu conditiile specifice fiecarei surse, luandu-se in considerare calitatea si natura sursei.
Obiectivul procedeelor de tratare trebuie sa fie protectia consumatorilor impotriva agentilor patogeni si impuritatilor din apa, care pot fi agresive sau periculoase pentru sanatatea umana.
(2) Instalatiile de tratare a apei de suprafata trebuie sa fie proiectate cu patru etape, prin care se realizeaza un sir de bariere de indepartare a contaminarii microbiene:
1. rezervor de stocare apa bruta sau predezinfectie;
2. coagulare, floculare si sedimentare (sau flotare);
3. filtrare; si
4. dezinfectie terminala.
(3) Pentru coagulare se pot folosi numai substante (reactivi) care sunt avizate sanitar pentru acest scop.
Procedeele de coagulare/sedimentare si predezinfectie trebuie proiectate in asa fel, incat sa asigure o reducere finala de 75% a trihalometanilor.
Treptele de tratare preliminare dezinfectiei finale trebuie sa produca o apa cu o turbiditate mai mica de 5 NTU pentru mediana valorilor inregistrate in 24 de ore si nu mai mare de 1 NTU pentru o singura proba.
(4) Dezinfectia finala a apei este obligatorie pentru toate instalatiile de tratare a apei care produc apa potabila pentru localitati si au ca sursa apa de suprafata.
Dezinfectia finala a apei este obligatorie si in cazul folosirii surselor de profunzime, atunci cand numarul locuitorilor din localitate este mai mare de 5.000.
Pentru localitatile cu o populatie sub 5.000 de locuitori, cu o retea de distributie scurta si avand o sursa de apa de profunzime bine protejata si de calitate corespunzatoare (95% din numarul probelor recoltate intr-un an calendaristic se incadreaza in standardul national pentru apa potabila), apa poate fi distribuita fara dezinfectie prealabila.
(5) Dezinfectia apei se poate face cu substante clorigene, ozon sau radiatii ultraviolete.
Tehnologia de tratare trebuie sa fie proiectata in asa fel incat sa asigure timp de contact intre apa si substanta dezinfectanta de minimum 30 de minute.
De asemenea, trebuie sa existe posibilitatea controlului substantei dezinfectante reziduale. In cazul clorului, valoarea clorului rezidual liber, dupa dezinfectia finala, trebuie sa fie mai mare sau egal de 0,5 mg/l.
Eficienta procesului de dezinfectie trebuie sa fie de 99,5% exprimata in grade de turbiditate si in valorile coliformilor totali si coliformilor fecali din standardul national pentru apa potabila.
(6) Procentul de proba necorespunzatoare microbiologic, in reteaua de distributie, nu trebuie sa depaseasca 5% din totalul probelor recoltate intr-un an calendaristic.

Art.25. -(1) Reteaua de distributie a apei trebuie sa asigure regimul continuu, cantitatea necesara si sa nu permita contaminarea exterioara.
Proiectarea retelelor de distributie trebuie sa tina seama de topografia, amplasarea si marimea localitatii.
(2) Materialele de constructie a conductelor de transport, retelelor de distributie si retelelor interioare trebuie sa aiba aviz sanitar de folosire pentru apa potabila.
Rezervoarele (ingropate sau aeriene) de apa vor fi astfel proiectate si realizate incat sa nu permita contaminarea exterioara.
Materialele de constructie, inclusiv vopselele, substantele de impermeabilizare etc. a instalatiilor de tratare a apei pentru potabilizare si rezervoarele de inmagazinare a apei, trebuie sa aiba aviz sanitar de folosire in acest scop.
(3) Localitatile trebuie sa dispuna de rezerve de apa potabila pentru acoperirea minimului necesar pentru o perioada de 12 ore, de intrerupere a prelucrarii si livrarii in statiile de tratare.
(4) Proiectarea instalatiilor de tratare a apei, a rezervoarelor de inmagazinare si a retelelor de distributie trebuie sa prevada posibilitatea de evacuare a apelor de spalare si de acces pentru recoltare de probe.
Spalarea, curatarea si dezinfectia periodica si ori de cate ori este necesar a instalatiilor de tratare, a rezervoarelor de inmagazinare si a retelei de distributie sunt obligatorii. Materialele si substantele de curatare si dezinfectie trebuie sa aiba aviz sanitar de folosire si sa se utilizeze conform instructiunilor.

Art- 26. – Exploatarea si intretinerea sistemelor de tratare, inmagazinare si distributie a apei potabile si controlul calitatii apei produse revin serviciilor publice ale administratiei locale.

CAPITOLUL III
Norme de igienă pentru fântâni publice şi individuale folosite la aprovizionarea cu apă de băut.

Art. 27. – (1) Fântana reprezintă o instalaţie locală de aprovizionare cu apă, individuală sau publică, instalaţie din care apa este consumată prin extracţie direct din sursă.
Apa din fântâna, pentru a fi folosită în scop potabil, trebuie să corespundă calitativ standardului naţional nr. 1.342/1991 (tabel) şi să asigure cantitatea minimă necesară, zilnică, pentru locuitorii deserviţi.
(2) Fântâna trebuie amplasată şi construită, astfel încât să fie protejată de orice sursă de poluare şi să asigure accesibilitatea. În situaţia în care construcţia fântânii nu asigură protecţia apei, iar adâncimea acviferului folosit este mai mică de 10 m., amplasarea fântânii trebuie sâ se facă la cel puţin 10 m. de orice sursă posibilă de poluare: latrină, grajd, depozit de gunoi sau deşeuri de animale, coteţe etc.
Adâncimea stratului de apă folosit nu trebuie să fie mai mică de 4 m.
Pereţii fântânii trebuie astfel amenajaţi încât să prevină orice contaminare exterioară. Ei vor fi construiţi din material rezistent şi impermeabil: ciment, căramidă sau piatră, tuburi din beton.
Pereţii fântânii trebuie prevăzuţi cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o înălţime de 70 – 100 cm. deasupra solului şi 60 cm. sub nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale rezistente şi impermeabile, iar articularea cu pereţii fântânii trebuie făcută în mod etanş.
Fântâna trebuie să aibă capac, iar deasupra ei un acoperiş care să o protejeze împotriva precipitaţiilor atmosferice.
Modul de scoatere a apei din fântâna trebuie să se facă printr-un sistem care să impiedice poluarea ei: găleată proprie sau pompă.
În jurul fântânii trebuie să existe un perimetru de protecţie, amenajat în pantă, cimentat sau pavat.
(3) Proiectarea, construcţia şi amenajarea fântânilor publice sau individuale trebuie efectuate în concordanţă cu condiţiile specifice locale şi cu principiile generale de la alineatele anterioare.
(4) Dezinfectia fantanii se face cu substante clorigene sau orice alta substanta dezinfectanta care are aviz sanitar de folosire in acest scop.
Substanta clorigena (clorura de var, hipocloritul de sodiu, cloramina), folosita pentru dezinfectie, trebuie sa aiba specificat continutul in clor activ.
Cantitatea de substanta clorigena folosita pentru dezinfectia apei variaza in functie de cantitatea de clor activ, care trebuie realizat si care depinde de gradul de poluare a fantanii.
Pentru efectuarea dezinfectiei se face calculul cu ajutorul urmatorilor parametri:
a) Volumul apei din fantana: V = Π • r² • H, in care:
V a volumul apei in mc;
Π = 3,14;
r = 1/2 din diametrul fantanii;
H = inaltimea coloanei de apa din fantana.
b) Cantitatea de clor activ din substanta: 25%, 20%, 15% etc.
c) Concentratia de clor rezidual liber care trebuie obtinuta.
Calcul:
Pentru 0,5 mg Cl rezidual …….. l apa
X mg. Cl rezidual ……. 1.000 l apa = 1 mc apa
X = 0,5 g clor rezidual/mc apa
100 g substanta clorigena …… 25 g clor activ
X ………………………… 0,5 g clor activ
0,5 x 100
X = ——————- = 2g substanta clorigena/mc.
25
Regula generala: pentru obtinerea unei concentratii de clor rezidual liber este nevoie de aproximativ 10 ori mai mult decat cantitatea calculata, deci: 2 g substanta clorigena/mc x 10 a 20 g/mc.
Pentru a se obtine un clor rezidual liber de 0,5 mg/l apa este nevoie de 20 g substanta clorigena 25 % activa la 1 mc apa din fantana.
Cantitatea de substanta clorigena 25% activa, necesara pentru 1 mc apa, se inmulteste cu volumul de apa din fantana.

CAPITOLUL IV
Norme de igienă referitoare la colectarea şi îndepărtarea reziduurilor lichide

Art. 28. – Primăriile şi agenţii economici vor asigura îndepărtarea şi epurarea apelor uzate industriale, altor ape uzate şi apelor meteorice, astfel încât să nu se creeze disconfort şi îmbolnăvirea membrilor comunităţii.
Instalaţii de epurare a apelor uzate vor fi prevăzute pentru toate comunităţile cu mai mult de 15.000 locuitori. Apele uzate epurate în aşa fel încât, în avalul deversării, apele receptorului să se încadreze conform normelor în prevederile standardului de calitate a apelor de suprafaţă, după categoria de folosinţă.
La proiectarea şi realizarea sistemelor de canalizare şi epurare se va face şi studiul de impact asupra sănătăţii publice.

Art. 29. – Îndepărtarea apelor uzate menajere şi industriale se face numai prin reţea de canalizare a apelor uzate; în lipsa posibilităţii de racordare la sisteme publice de canalizare, unităţile sunt obligate să-şi prevadă instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, care se vor executa şi exploata în aşa fel încât să nu constituie un pericol pentru sănătate.

Art. 30. – Este interzisă răspândirea neorganizată, direct pe sol (curţi, grădini, străzi, locuri riverane ş.a.) sau în bazinele naturale de apă, a apelor uzate menajere şi industriale. Este interzisă deversarea apelor uzate în zona de protecţie sanitară a surselor şi a instalaţiilor centrale de alimentare cu apă.

Art. 31. – Apele uzate provenite de la unitatile sanitare (spitale de boli infectioase, sanatorii antituberculoase, spitale de ftiziologie, laboratoare care lucreaza cu produse patologice etc.), precum si de la orice unitati care, prin specificul lor, contamineaza apele reziduale cu agenti patogeni sau polueaza cu substante chimice si/sau radioactive, se vor trata in incinta unitatilor respective, asigurandu-se dezinfectia si decontaminarea, dupa caz, inainte de evacuarea in colectorul stradal.

Art. 32. – Canalele deschise pot fi folosite numai pentru evacuarea apelor meteorice, în cazul în care localităţile sunt dotate cu sistem divizor de colectare a apelor uzate. Aceste canale, trebuie întreţinute permanent în bună stare de funcţionare, prin curăţarea şi repararea defecţiunilor.

Art. 33. – În situaţia în care nu există canalizare sau posibilitatea de racord la aceasta, se vor adopta soluţii individuale de colectare şi neutralizare a reziduurilor lichide, cu luarea măsurilor de protejare a mediului şi sănătăţii.

Art. 34. – Îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuinţele neracordate la un sistem de canalizare se face prin instalaţii de preepurare sau fose septice vidanjabile, care trebuie să fie proiectate şi executate conform normelor în vigoare şi amplasate la cel puţin 10 m. faţă de cea mai apropiată locuinţă; instalaţiile se întreţin în bună stare de funcţionare; vidanjul se va descărca în cea mai apropiată staţie de epurare a apelor uzate.

Art. 35.- Unităţile sunt obligate să-şi asigure W.c.-uri cu un număr de cabine corespunzător prevederilor standardelor şi normelor de proiectare.

CAPITOLUL V
Norme de igienă referitoare la colectarea, îndepărtarea şi neutralizare deşeurilor solide

Art. 37. – Primăriile, agenţii economici, asociaţiile de locatari şi cetăţeni au obligaţia să asigure colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea deşeurilor solide. Se interzice aruncarea deşeurilor solide în alte locuri decât în cele amenajate special şi autorizate sanitar.
La elaborarea regulamentelor de salubritate, primăriile au obligaţia să respecte normele sanitare şi să consulte autoritatea sanitară teritorială.
Cetăţenii sunt obligaţi să respecte întocmai măsurile stabilite de primărie pentru asigurarea igienei publice şi salubrităţii localităţii, precum şi regulile elementare de igienă în gospodăria sau locuinţa proprie, astfel încât să nu creeze disconfort vecinilor şi să nu constituie pericol pentru sănătatea publică a comunităţii.

Art.38. – Colectarea la locul de producere (precolectarea primară) a reziduurilor menajere se face în recipiente acoperite, dimensionate în funcţie de cantitatea produsă, de ritmul de evacuare şi de categoria în care se încadrează reziduurile menajere din locuinţă; reziduurile nu se colectează direct în recipient ci într-o pungă de polietilenă aflată în recipient şi care să aibă un volum puţin mai mare decât volumul recipientului. Precolectarea secundară, adică strângerea şi depozitarea provizorie a pungilor cu deşeuri menajere în punctele de precolectare organizată, se face în recipiente dimensionate corespunzător, acoperite, prevăzute cu dispozitive de prindere adaptate modului de golire, uşor transportabile, concepute astfel încât să nu producă răniri în timpul manipulării şi să nu favorizeze maladiile asociate efortului fizic excesiv.
Containerele vor fi concepute în aşa fel încât accesul la ele să fie rapid şi uşor, iar sistemul lor de acoperire să fie uşor de manevrat şi să asigure etanşeitatea.
Recipientele vor fi menţinute în bună stare şi vor fi înlocuite imediat, la primele semne de pierdere a etanşeităţii. Ele vor fi amplasate în spaţii special amenajate, menţinute în condiţii salubre.
Administraţia locală va asigura colectarea, îndepărtarea şi neutralizarea reziduurilor stradale. Colectarea reziduurilor stradale la locul de producere se va face în recipiente acoperite, menţinute în bună stare, amplasate în condiţii salubre, în spaţii special amenajate. Este interzisă depozitarea reziduurilor stradale, după colectarea lor, direct pe sol, pe domeniul public sau privat.

Art. 39. – Deşeurile urbane trebuie sortate la locul de producere în componente reciclabile şi nereciclabile.
Serviciul de salubritate sau agentul economic care se ocupă de gestionarea deşeurilor va folosi sisteme adecvate de colectare a materialelor reciclabile şi va asigura dirijarea lor spre procesul de reciclare. În acest scop va asigura capacităţi adecvate de sortare şi depozitare; recipiente separate, marcate, pentru colectarea separată de la sursă (sticlă, material plastic, hârtie, deşeuri predominant organice, biodegradabile etc.)
a) Deşeuri menajere:
Deşeurile predominant organice, biodegradabile se colectează astfel încât:
– orice risc sau disconfort creat de mirosuri, insecte, rozătoare să fie evitat;
– pe cât posibil să nu se amestece cu alte tipuri de deşeuri;
– să se colecteze, pe cât posibil, deşeuri fără substanţe poluante.
Deşeurile voluminoase se colectează, se transportă şi se tratează astfel încât să se permită reciclarea şi refolosirea prin sortarea şi tratarea separată a diferite componente din deşeul voluminos respectiv. Ele nu pot fi colectate în containerele obişnuite şi de aceea agentul economic responsabil cu gestionarea deşeurilor va asigura ridicarea lor periodică şi transportul lor cu mijloace adecvate. Populaţia va fi anunţată din timp asupra perioadei de colectare.
Deseurile periculoase (toxice, poluante, inflamabile, explozibile etc.): agentul economic responsabil va asigura functionarea unui sistem de colectare a deseurilor periculoase care pot aparea in deseurile menajere; acumulatori uscati, tuburi sub presiune (tip spray), tuburi fluorescente, recipiente in care au fost substante toxice, substante toxice de uz menajer, medicamente etc.
Se accepta ca medicamentele sa fie colectate si tratate impreuna cu deseurile menajere obisnuite, daca exista siguranta ca populatia, in general, sau grupuri de populatie nu au acces la locul unde acestea se depoziteaza.
b) Deseuri comerciale similare celor menajere:
Sistemul de colectare trebuie sa urmeze, pe cat posibil, acelasi principiu de reciclare a materialelor rezultate din unitati comerciale, institutii publice, birouri, mica industrie, unitati mestesugaresti, daca aceste deseuri prezinta compozitie si proprietati similare cu cele ale deseurilor menajere;
c) Deseuri din parcuri si gradini:
Deseurile specifice, predominant vegetale, din parcuri si gradini, trebuie reciclate prin compostare, de preferat la locul de producere, sau, daca nu este posibil, sa fie dirijate spre un sistem similar in exteriorul parcului, unde se composteaza resturile vegetale din alte surse.
d) Deseuri din piete:
Se va asigura colectarea separata a deseurilor de origine vegetala, care pot fi compostate, si a celorlalte deseuri care se preteaza la reciclare, cum ar fi: material plastic, hartie, sticla etc., similare cu cele menajere.
Administratia pietei va asigura recipiente marcate si amplasate in locuri special amenajate.
e) Deşeuri din construcţii:
Componentele nereciclabile din refacerile drumurilor, din demolări şi construcţii se colectează şi se folosesc într-un sistem de reciclare; orice deşeu din demolări este considerat contaminat şi se recoltează separat, dirijându-se într-un sistem care să nu permită accesul persoanelor neautorizate. Antreprenorul are obligaţia să monteze recipiente de colectare adecvate.
f) Deseurile rezultate din ingrijiri medicale acordate la domiciliul pacientului sau cele rezultate din activitatea de ingrijiri medicale acordate in cabinete medicale amplasate in cladiri de locuit urmeaza circuitul deseurilor de ingrijiri medicale cu risc, conform reglementarilor legale specifice. Persoanele care isi administreaza singure tratamente injectabile la domiciliu sunt obligate sa colecteze deseurile rezultate in recipiente cu pereti rezistenti (cutii din carton, cutii din metal etc.), pe care le vor depune la cea mai apropiata lunitate de asistenta medicala publica.
Cabinetele medicale vor respecta legislatia specifica in domeniu. Se interzice depunerea deseurilor rezultate din ingrijiri medicale in containere comune ale cladirilor de locuit.
g) Deseurile stradale se compun din: deseuri rezultate din maturarea strazilor si deseuri asimilabile celor menajere, precolectate in recipiente stradale.
Deseurile rezultate din maturarea strazilor contin: materiale rezultate din abraziunea cauciucurilor si a drumului, pamant, frunze si alte detritusuri vegetale, resturi animale, nisip antiderapant si pulberi sedimentate din atmosfera. Este recomandabil ca nisipul antiderapant sa fie colectat separat de alte deseuri stradale si, pe cat posibil, reutilizat.
Este posibil ca, in urma precolectarii defectuoase a reziduurilor asimilabile cu cele menajere, produse pe strada, o parte a acestora sa intre in compozitia deseurilor de maturare; acest lucru trebuie evitat prin aplicarea corecta a reglementarilor privind precolectarea primara si secundara a deseurilor de catre fiecare producator, persoana fizica sau juridica.
Deseurile asimilabile cu cele menajere se precolecteaza in recipiente stradale (cosuri, pubele, conteinere) asigurate de catre primarii. Este important ca aceste recipiente sa fie in numar suficient, cu volume adecvate si montate la distante optime; recipientele se golesc periodic, nu mai rar de o data la 2 zile vara (1 aprilie – 1 octombrie) si o data la 3 zile iarna (1 octombrie – 1 aprilie).
Deseurile stradale urmeaza filiera de neutralizare a deseurilor menajere.
h) Deseurile zootehnice, rezultate din amenajari in gospodarii particulare (vezi art. 16), care nu se asimileaza cu fermele zootehnice, se colecteaza si se neutralizeaza prin compostare in instalatii care nu polueaza mediul si nu produc disconfort, amplasate la cel putin 10 m de ferestrele locuintelor.

Art. 40. – Evacuarea reziduurilor menajere de la locurile de producere şi colectare la locul de neutralizare se face de preferinţă zilnic, fără a se depăşi următoarele termene maxime:
a) În anotimpul cald (1 aprilie – 1 octombrie):
– zilnic, din zonele centrale şi de la unităţile de alimentaţie publică, unităţile sanitare cu paturi, grădiniţe şi creşe;
– la cel mult 2 zile, din celelalte zone.
b) În anotimpul rece (1 octombrie – 1 aprilie):
– la cel mult 3 zile, din toate zonele.

Art. 41. – Metodele si tehnologiile de neutralizare a reziduurilor solide vor fi avizate sanitar.

Art. 42. – Reziduurile toxice si periculoase se depoziteaza si se neutralizeaza numai in conditiile stabilite conform reglementarilor in vigoare.

Art. 43. – Depozitele de deseuri urbane, controlate, instalatiile de compostare a deseurilor organice si biodegradabile, instalatiile de incinerare trebuie proiectate, construite si administrate astfel incat sa se realizeze conditii de impiedicare a eliminarii si diseminarii poluantilor in mediul natural: sol, ape de suprafata, ape subterane, aer sau in mediul urban. In acest scop, se vor indeplini urmatoarele conditii:
a) amplasarea si stabilirea zonei de protectie sanitara se fac in urma studiilor de impact pe mediu si sanatate, in conditiile prevederilor art. 10 si 11 din prezentele norme; alegerea locului se face dupa studii geologice, hidrogeologice si urbanistice;
b) la proiectare si la functionare se vor prevedea si respecta metode si tehnici adecvate de acoperire si asigurare a deseurilor; acoperirea si asigurarea se fac zilnic;
c) in cursul operatiunilor de depozitare, vehiculele de transport au acces numai pe drumurile interioare ale depozitului.
Daca accesul vehiculelor de transport pe suprafata deseurilor nu poate fi evitat in mod temporar, se asigura conditii de spalare a exteriorului vehiculelor la iesirea din depozit;
d) in cursul exploatarii depozitului se aplica masuri de combatere a insectelor si rozatoarelor (dezinsectie si deratizare);
e) organizarea tehnica a depozitului va asigura protectia sanatatii populatiei in general, protectia sanatatii personalului si protectia mediului; se acorda atentie deosebita imprejmuirii si perdelelor de protectie.

Art. 44. – In instalatiile de compostare a deseurilor organice biodegradabile se va evita prezenta substantelor toxice care pot polua solul, pe care se depun compostul. Ín acest scop, se asigura conditii de colectare separata a acestui tip de deseuri.
Gazele de fementare si apele exfiltrate, rezultate din procesul de compostare, se capteaza si se dirijeaza spre instalatii adecvate de tratare si neutralizare.

Art. 45. – Instalatiile de incinerare a deseurilor urbane vor indeplini urmatoarele conditii:
a) amplasarea si stabilirea zonei de protectie se fac in urma studiilor de impact pe mediu si sanatate;
b) functionarea instalatiilor de incinerare este conditionata de monitorizarea emisiilor de gaze reziduale in atmosfera.

Art. 46. – Vehiculele pentru transportul reziduurilor solide trebuie sa fie acoperite si prevazute cu dispozitive de golire automata a recipientelor de precolectare secundara si sa nu permita raspandirea continutului in cursul transportului. Ele vor fi intretinute igienic si dezinfectate periodic; in acest scop, compartimentul destinat deseurilor va fi executat din materiale rezistente la solicitari mecanice si agresiuni chimice.

Art. 47. – Sistemul individual de indepartare si neutralizare a reziduurilor menajere este permis numai in localitati rurale, cu conditia prevenirii dezvoltarii insectelor si rozatoarelor. Locul de amplasare a depozitelor de reziduuri menajere se va alege astfel incat sa nu produca disconfort vecinilor, sa nu impurifice sursele locale de apa si sa fie la cel putin 10 m de ferestrele locuintelor.

CAPITOLUL VI
Norme de igienă la unităţile de folosinţă publică.

Art. 48. – Prezentele norme de igienă se aplică categoriilor de instituţii în care se desfăşoară activităţi social-culturale, colectivităţilor temporare de muncă sau de recreere, precum şi unităţilor în care se efectuează prestări de servicii pentru populaţie, denumite în continuare unităţi.

Art. 49. – Unităţile vor fi racordate la sistemele publice de alimentare cu apă potabilă sau la surse proprii de apă care să corespundă condiţiilor de calitate pentru apa potabilă şi vor fi prevăzute cu instalaţii interioare de alimentare cu apă şi de canalizare, în conformitate cu normativele de proiectare.

Art. 50. – Unităţile vor fi racordate la sistemele publice de canalizare a apelor uzate; în lipsa unor sisteme publice de canalizare accesibile, unităţile sunt obligate să-şi prevadă instalaţii proprii pentru colectarea, tratarea şi evacuarea apelor uzate, care se vor executa şi exploata astfel încât să nu provoace poluarea solului, a apelor sau a aerului.

Art. 51. – Instalatiile interioare de distributie a apei potabile si de evacuare a apelor uzate, sifoanele de pardoseala, obiectele sanitare (W.C.- uri, pisoare, lavoare, bai, dusuri) vor fi mentinute in permanenta in stare de functionare si de curatenie. In acest sens, conducerile unitatilor au urmatoarele obligatii:
a) sa asigure repararea imediata a oricaror defectiuni aparute la instalatiile de alimentare cu apa, de canalizare sau la obiectele sanitare existente;
b) sa controleze starea de curatenie din anexele si din grupurile sanitare din unitate, asigurandu-se spalarea si dezinfectia zilnica si, cand este necesar, a acestora;
c) sa asigure materialele necesare igienei personale a acelora care folosesc grupurile sanitare din unitate (hartie igienica, sapun, mijloace de stergere sau zvantare a mainilor dupa spalare etc.); in grupurile sanitare comune nu se admite folosirea prosoapelor textile, ci se vor monta uscatoare cu aer cald sau distribuitoare pentru prosoape de unica folosinta, din hartie;
d) sa asigure pentru personalul de ingrijire a grupurilor sanitare echipament de lucru de culoare diferita fata de cel destinat altor activitati.

Art. 52. – Curăţarea, dezinfecţia, dezinsecţia, deratizarea, precolectarea şi evacuarea deşeurilor solide se vor face cu respectarea următoarelor condiţii:
a) Curatarea si dezinfectia;
Prin curatare se intelege indepartarea mecanica (manuala si/sau automata) a oricaror forme de deseuri, detritusuri, praf sau depuneri de materiale nefolositoare, rezultate in urma activitatilor umane, in unitatea de folosinta publica. Prin dezinfectie se intelege reducerea numarului de germeni saprofiti si distrugerea germenilor patogeni prin mijloace fizice sau chimice; cea mai ieftina metoda de dezinfectie este spalarea cu apa fierbinte 77grade C-82 grade C timp de 1 minut), urmeaza in ordinea costului spalarea cu un detergent anionic si dezinfectia cu o substanta chimica;
– pardoselele se curata cu stergatorul umezit cu un detergent anionic; dezinfectia chimica se face numai daca suprafetele sunt vizibil murdarite cu sange sau lichide biologice; maturatul uscat este interzis;
– covoarele si mochetele se curata prin folosirea zilnica a aspiratorului de praf; aspiratorul de praf trebuie prevazut cu doua filtre, pentru impiedicarea diseminarii prafului bacterian; covoarele si mochetele se curata cu detergent adecvat, periodic sau cand sunt vizibil murdare; maturatul uscat este interzis;
– peretii si plafoanele, daca sunt finisate cu materiale lavabile, se curata cu detergent anionic, periodic si cand sunt vizibil murdarite; in cazul finisajelor nelavabile, curatarea se face cu aspiratorul de praf;
– mobila si pervazurile se sterg de praf, zilnic, cu material moale, impregnat, pentru a retine praful; obiectele aflate la inaltime si tapiteria mobilei se vor curata, zilnic, cu aspiratorul de praf;
– W.C.-urile si pisoarele se curata si se dezinfecteaza cu perie, praf de curatat si detartrant; colactul de W.C.
se sterge cu detergent anionic; dezinfectia chimica se va face cand W.C.-ul a fost folosit de o persoana suferind de o boala diareica acuta;
– cada de baie se spala si se dezinfecteaza cu praf de curatat continand o substanta clorigena sau cu detergent anionic lichid, urmat de dezinfectie cu o substanta clorigena; operatiunile se fac zilnic si dupa fiecare client; cabina pentru dus: peretii si cada se curata si se dezinfecteaza zilnic cu praf de curata continand o substanta clorigena; operatiunile se fac zilnic si dupa fiecare client; perdelele de la bai si dusuri se spala o data pe saptamana;
– chiuveta va avea suprafata intacta si nu va fi prevazuta cu scurgator de lemn; nu se admit tuburi din cauciuc care sa prelungeasca robinetele; chiuveta se curatra si se dezinfecteaza zilnic cu praf de curatat, inclusiv interiorul robinetului, folosind o perie subtire;
– sapunul si dispozitivele pentru distribuirea sapunului; sapunul solid se pastreaza uscat intr-o savoniera care sa permita scurgerea apei sau suspendat cu dispozitiv magnetic; este de preferat montarea distribuitoarelor de perete pentru sapun pulbere, sapun lichid sau fulgi de sapun; savonierele si distribuitoarele de perete se curata si se clatesc cu apa fierbinte inainte de reumplere;
– alte obiecte, cum ar fi: telefonul vazele de flori, scrumierele etc. se curata cu detergent anionic, zilnic;
– echipamentele si materialele de curatenie: carpele, buretii, periile, stergatoarele se spala zilnic cu detergenti anionici si se clatesc cu apa fierbinte; se usuca si se depoziteaza uscate.
b) Dezinsectia periodica se va face la intervale prevazute in metodologii, dar nu mai mari de 3 luni, iar deratizarea periodica se va face la intervale de maximum 6 luni; intre operatiunile periodice, se vor aplica proceduri de dezinsectie si deratizare curente, de intretinere, in functie de prezenta vectorilor.
c) Colectarea reziduurilor solide în recipiente metalice sau în cutii, cu pungi din material plastic, închise etanş, şi evacuarea ritmică a acestora, cu spălarea şi dezinfectarea lor după golire.
d) Amenajarea de încăperi sau platforme impermeabilizate pentru depozitarea recipientelor de colectare a reziduurilor solide, racordate la un hidrant şi la reţeaua de canalizare, pentru a putea fi curăţate la necesitate, cât şi pentru spălarea şi dezinsecţia recipientelor.

Art. 53. – Unitatile vor fi dotate si aprovizionate, dupa necesitate, cu utilaje si materialele necesare pentru intretinerea curateniei si efectuarea operatiunilor de dezinfectie, dezinsectie si deratizare.

Art. 54. – Instalatile de iluminat, incalzit si ventilatie, existente in dotarea unitatilor, vor fi mentinute in permanenta stare de functionare, revizuite periodic si exploatate la parametrii la care au fost proiectate si executate. Filtrele instalatiilor de venitalie si aer conditionat trebuie pastrate curate si uscate. Praful depus in canalele de ventilatie se indeparteaza cu aspiratorul de praf. Calitatea aerului filtrat si conditionat va fi verificata cu regularitate.

Art. 55.- În sălile unităţilor de cultură (teatre, cinematografe, cămine culturale şi altele asemenea) nu se va permite accesul unui număr de persoane mai mare decăt capacitatea proiectată şi autorizată sanitar. În funcţie de cubaj şi de ventilaţie se va asigura un volum minim de aer de 30 m³/om/h.

Art. 56. – In colectivitatile temporare (santiere, campinguri, cabane), precum si in unitatile de folosinta publica se vor asigura conditiile de igiena necesare pentru prevenirea imbolnavirilor,potrivit specificului unitatii.

Art. 57. – In incaperile de dormit din colectivitatile temporare trebuie sa se asigure o suprafata minima si un volum minim de 10 mp si 27 mc pentru camerele cu 1 pat, cate 16 mp si 43 mc pe camera pentru incaperi cu 2 paturi, minimum 20 cm si 54 mc pentru camere cu 3 paturi si 26 mp si 60 mc pentru camere cu 4 paturi.
Numarul maxim de persoane cazate nu va depasi capacitatea proiectata.

Art. 58. – Utilizarea paturilor suprapuse in dormitoare comune de santier si cabane turistice montane se admite, in mod exceptional, daca se asigura un volum minim de aer de 12 mc/persoana.

Art. 59. – Unitatile de cazare vor fi dotate cu inventarul moale si lenjeria de pat necesare pentru persoanele cazate, asigurandu-se primenirea acesteia, dupa cum urmeaza:
– schimbarea lenjeriei de pat ori de cate ori este nevoie, dar nu mai rar de 3 zile, in cazul in care a fost folosita de aceeasi persoana;
– schimbarea lenjeriei de pat dupa fiecare persoana care paraseste unitatea.
Materialul moale folosit de clienti se colecteaza in saci de polietilena si va fi dezinfectat, in cursul procesului de spalare automata, prin supunere timp de 10 minute la 65 grade C sau 1 minut la 77-82 grade C.

Art. 60. – Băile publice (băile comunale, băile orăşenesti, băile de întreprindere etc.) vor utiliza pentru îmbăiere numai apă potabilă.

Art. 61. – Intreprinderile care detin sau exploateaza bai publice se vor ingriji ca intretinerea constructiilor si instalatiilor aferente pentru ca acestea sa functioneze, in permanenta, la parametrii proiectati.
Numarul optim de dotari sanitare din baile publice comunale este urmatorul:
Numarul de W.C.-uri Pisoare Lavoare
1 1 1 – 1 1
75 (b) 50 (f) 75 (b) 100 (b) 100 (f)

Art. 62. – Numarul maxim de persoane care pot utiliza simultan baia nu va depasi capacitatea proiectata si autorizata sanitar. Suprafata incaperilor cu cazi individuale va fi de minimum 6 mp; cabina de dus va avea minimum 4 mp.

Art. 63. – Unitatile care asigura servicii de igiena personala si de intretinere: baie, sauna, bazin, masaj uscat si subacvatic, gimnastica etc. trebuie supuse procedeelor de curatare si dezinfectie, descrise la art. 52.
Bazinele de imbaiere sau pentru proceduri vor indeplini conditiile prevazute pentru bazinele de inot.
Materialul moale folosit pentru proceduri se schimba dupa fiecare client cu materiale curate si dezinfectate; materialele folosite se vor curata si dezinfecta in conditiile art. 59.

Art. 64. – Accesul persoanelor in bazinele comune de apa calda sau de apa rece se permite numai dupa ce, in prealabil, au facut dus.

Art. 65. – Lenjeria data spre utilizare persoanelor care fac baie va fi curatata si dezinfectata in conditiile stipulate de art. 59.

ÎN CONTINUARE ORDINUL A FOST MODIFICAT LA UNELE CAPITOLE

Art. 66. – Strandurile pot fi amenajate pe malurile raurilor, lacurilor sau ale marii, cu respectarea urmatoarelor cerinte;
a) in amonte de strand sa nu existe deversari de ape uzate orasenesti sau industriale la o distanta care ar putea influenta direct calitatea apei din zona strandului;
b) la locul imbaierii, apa strandului va fi ferita de riscul poluarii prin instituirea zonelor de protectie sanitara, similar cu protectia surselor de apa de suprafata pentru alimentare cu apa potabila.
c) pantele de adancime: pentru adancimi de pana la 1,20 m, panta trebuie sa fie uniforma si sa respecte proportia de 1:10; este de preferat ca proportia inclinarii sa nu depaseasca proportia de 1:3;
d) fundul de bazin pentru o adancime de pana la 1,80 m trebuie sa fie din nisip si pietris marunt. Trebuie indepartate pietrele sau alte materiale care produc ranirea inotatorilor, precum si vegetatia acvatica care poate genera pericolul de inec;
e) in zonele de scaldat trebuie sa se asigure un minimum de 2,5 mp luciu de apa, pentru fiecare persoana care se scalda in zone cu adancimea apei sub 1,20 m, si cel putin 6,25 mp luciu de apa, pentru fiecare persoana care se scalda in zonele in care adancimea apei este mai mare de 1,20;
f) demarcatiile zonelor pentru scaldat se vor face astfel: pentru a demarca perimetrul apei de mica adancime de cel de mare adancime (mai mare de 1,20 m), pentru zonele de inot si scufundare, pentru modificarile pantei de adancime, pentru perturbari subacvatice (curenti, vartejuri);
– este necesara o zona de imbaiere cu adancimi de 0,60 m, delimitata prin cordon de siguranta, pentru copii si/sau persoane care nu inoata din diferite motive;
g) avertizoarele de adancime, vizibile foarte clar, trebuie pozitionate in punctele de maxima adancime ale fiecarei zone, delimitate fata de toate trambulinele, platformele si facilitatile similare;
h) facilitatile pentru scufundare nu sunt recomandabile; daca se folosesc totusi astfel de facilitati, se recomanda urmatoarele;
– facilitatile de scufundare pot fi platforme plutitoare pentru scufundat sau platforme fixe, care trebuie construite la o distanta mai mare de 0,90 m deasupra nivelului apei si sa fie vizibile si din apa; ele trebuie sa aiba elemente foarte putine sub apa, pentru a nu se produce accidentari inotatorilor;
– adancimea minima de scufundare imprejurul unei platforme de sarituri (fara trambulina) trebuie sa fie de cel putin 2,40 m pana la distanta de cel putin 3,6 m de la platforma;
– pentru trambulina sau alte dotari aflate la 0,90 m deasupra apei, adancimea la capatul si in jurul lor pe o distanta de 3,6 m trebuie sa fie de 3 m;
i) calitatea apei din zone naturale (mare, rauri, lacuri), pentru a putea fi folosita la imbaiere, trebuie sa corespunda urmatorilor parametri microbiologici;
– coliformi totali subt 10.000 germeni(100 ml apa;
– coliformi fecali sub 1.000 germeni/100 ml apa;
– streptococi fecali sub 20 germeni/100 ml apa;
– bacteriile patogene din genul Salmonela trebuie sa fie absente /100 ml apa;
– oua de geohelminti absente/10 dmc apa.
Caracteristicile fizico-chimice trebuie sa corespunda pct. 2.2 standardul nr. 12.585/1987.
Aprecierea calitatii apei din zonele naturale amenajate pentru inot se va efectua astfel:
– categoria I – apa buna de imbaiere: in 50% din probele efectuate lunar (nu mai putin de 10 probe) coliformii fecali sunt sub 100 germeni/100 mil apa;
– categoria a II-a – apa acceptabila pentru imbaiere: in 90% din probele recoltate lunar (nu mai putin de 10 probe) coliformii fecali sunt intre 100-1.000/100 ml apa;
– categoria a III-a – apa care nu se recomanda pentru inot sau recreere, prezentand risc pentru sanatate, daca, in peste 10% din probele recoltate lunar (nu mai putin de 10 probe), coliformii fecali sunt peste 1.000/100 mil apa;
j) in fiecare zona naturala amenajata pentru imbaiere (inot) vor fi instalate avertizoare privind categoria de apa conform lit. 1).
Proprietarii de stranduri vor avea registre de evidenta a calitatii apei de imbaiere.

Art. 67. – Zona de uscat sau de plaja a strandurilor amenajate pe malul marii, al lacurilor sau al raurilor trebuie sa asigure cel putin 3,25 mp de zona de uscat pentru fiecare inotator.
Plajele vor fi intretinute in permanenta stare de curatenie si vor fi dotate cu recipiente pentru colectarea reziduurilor, asigurandu-se un recipient la 250 mp zona de plaja. Numarul optim de dotari sanitare este urmatorul:
Numarul de WC-uri Pisoare Lavoare Dusuri
1 1 1 1 1 1 1
75 (b) 50 (f) 75 100 (b) 100 (f) 50 (b) 50 (f)

Nisipul plajelor trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
– nisipul uscat, la inceputul zilei, nu trebuie sa continua germeni patogeni, iar ouale de geohelminti si candidele patogene trebuie sa fie absente;
– nisipul umed, in cursul folosirii plajei, nu trebuie sa contina germeni patogeni, iar candidele patogene sau elementele parazitare trebuie sa fie absente.

Art. 68. – La proiectarea si executia bazinelor de inot se vor respecta urmatoarele cerinte:
– la bazinele de inot descoperite, se va prevedea un sant in jurul bazinului, cu latimea de 1,20 m si cu adancimea de 15-20 cm, in care se va afla apa clorinata, pentru spalarea picioarelor la intrarea in bazin;
– la bazinele descoperite si acoperite, se va prevedea o bordura ridicata cu 30 cm fata de paviment; pavimentul va fi finisat cu dale antiderpante; bazinele vor avea montate scari de acces in apa, numarul acestora stabilindu-se in functie de marimea bazinului; scarile vor avea profiluri rotunjite si forma adaptata folosirii fara risc;
– bazinele vor avea montate de jur imprejur, la nivelul apei, o bara de sustinere.
– adancimea bazinului va fi marcata vizibil pe marginile acestuia;
– la bazinele acoperite, finisajele interioare ale cladirii vor asigura izolatia termica si tratarea suprafetelor cu antifungice;
– ambianta termica, ventilatia naturala si artificiala si iluminatul bazinelor acoperite vor fi asigurate in asa fel, incat sa se evite imbolnavirea si accidentarile celor care le folosesc.

Art. 69. – Bazinele de inot, acoperite sau descoperite, vor fi umplute numai cu apa din retea sau cu apa de mare, care sa indeplineasca conditiile prevazute in standardul de stat in vigoare nr. 12.585/1987.
Evaluarea calitatii apei de piscina se va face astfel:
a) Limpezime – un disc negru, de 15 cm pe fond alb, trebuie sa fie vizibil cu usurinta in punctul cel mai profund al bazinului.
b) In 90% din probele recoltate trimestrial, numarul de bacterii/ml trebuie sa fie sub 300.
c) In 90% din probele recoltate trimestrial, bacateriile coliforme trebuie sa fie sub 10/100 ml.
d) In 95% din probele recoltate trimestrial, Pseudomonas aeruginosa (indicator de salubritate) trebuie sa fie sub 2/100 ml.
e) Clorul rezidual liber in piscina trebuie sa fie de 0,5 mg si pH , de 7,2-8,2.
Proprietarii de piscine (bazine de inot) trebuie sa aiba registre de evidenta a calitatii apei si a clorului rezidual liber.

Art. 70. – Bazinele de inot vor fi prevazute cu instalatii de incalzire a apei in asa fel incat apa de imbaiere sa aiba o temperatura de 22-24 grade C; nu se recomanda folosirea pentru imbaiere a apei cu temperatura sub 22 grade C.

Art. 71. – Ritmul de primenire a apei si de spalare si dezinfectie a bazinelor se va stabili in functie de calitatea apei, respectandu-se urmatoarele cerinte minimale;
a) Pentru bazinele cu recirculare a apei, zilnic se va recircula prin sistemul de filtrare si clorizare intregul volum de apa al bazinului si, in plus, se va inlocui 1/10-1/15 din volumul apei cu apa potabila; saptamanal se va face spalarea si dezinfectia bazinului.
b) Pentru bazinele fara recirculare, dar cu primenire continua a apei, se va schimba zilnic cel putin 1/3 din volumul apei din bazin si se vor asigura golirea, spalarea si dezinfectia acestuia la cel mult 3 zile.
c) Pentru bazinele fara recircularea apei si fara posibilitati de primenire continua a apei, se vor asigura golirea, spalarea si dezinfectia zilnica a bazinului si umplerea cu apa de calitatea prevazuta in standardul in vigoare.

Art. 72. – Pentru bazinele de inot, care dispun de statii de tratare si recirculare a apei, se va asigura obligatoriu si clorizarea apei.

Art. 73. – Dezinfectia bazinelor se va face, dupa spalare cu jet de apa, prin curatarea mecanica si stergerea peretilor si fundului bazinului cu bureti imbibati in solutie dezinfectanta.

Art. 74. -Bazinele de inot vor fi dotate obligatoriu cu: vestiare, grupuri sanitare si dusuri, separate pentru femei si barbati, in conditiile prevazute la art. 67, pentru stranduri.

Art. 75.- Regulamentul privind utilizarea piscinelor trebuie afisat intr-o maniera vizibila pentru cei care folosesc piscina. In utilizarea piscinei, nu se va depasi numarul maxim de persoane aflate simultan in piscina, prevazut in proiectul acesteia, numar care va fi prevazut in regulamentul de utilizare.

Art. 76. – Accesul in piscine al persoanelor purtatoare de boli transmisibile, plagi deschise, dermite sau dermatoze trebuie impiedicat.

Art. 77. – Pentru campinguri, densitatea optima este de 50 mp teren/persoana. In fiecare camping se amenajeaza oficii prevazute cu apa rece, apa calda necesara spalarii vaselor si grupuri sanitare cu:
Numarul de WC-uri Pisoare Lavoare Dusuri

1 1 1 1 1 1 1
30 (b) 20 (f) 1 30 ??? 30 (b) 30 (f) 30 (b) 30 (f)

Curatenia si dezinfectia se vor face conform art. 52 si 59.

Art. 78. – Unitatile de frizerie, coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica vor functiona numai in incaperi anume destinate, care vor indeplini urmatoarele cerinte specifice, in completarea celor prevazute la art. 52 din aceste norme:
– sa aiba peretii, pardoselile si mobilierul executate din materiale lavabile, incat sa poata fi spalate si dezinfectate;
– sa dispuna de lumina si de ventilatie, conform cerintelor sanitare, si sa fie incalzite, in sezonul rece, in conformitate de standardele in vigoare;
– sa dispuna de instalatii interioare de alimentare cu apa potabila si de canalizare, potrivit necesitatilor; numarul optim de dotari sanitare se va stabili conform standardelor de proiectare, la numarul de clienti ai unitatii.

Art. 79.- Colectarea parului se va face in saci de polietilena, separat de alte deseuri.

Art. 80. – Unitatile de frizerie si coafura vor fi dotate cu materialele necesare, astfel incat sa se asigure servirea fiecarei persoane cu lenjerie curata, prelucrata conform art. 59; lenjeria curata se va pastra in dulapuri special destinate acestui scop, separat de lenjeria utilizata care, imediat dupa folosire, se colecteaza in saci de polietilena.

Art. 81. – Instrumentarul si materialele rezistente la caldura, utilizate in unitatile de frizerie, coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica se vor steriliza dupa fiecare persoana servita, prin caldura umeda sub presiune (autoclavare) sau caldura uscata (pupinel) sau prin procede chimice. Materialele si aparatele care se deterioreaza la caldura se sterilizeaza la temperatura scazuta prin tratare intr-un sterilizator cu gaz. Aparatele si lamele de ras se dezinfecteaza cu alcool izopropilic.
Periile de unghii se dezinfecteaza zilnic, prin mentinere in apa fierbinte la 77-82 grade C, timp de 1 minut, sau la 65 grade C, timp de 10 minute, dupa care se usuca si se pastreaza uscate.
Canapeaua pentru tratamente cosmetice si masaj va fi acoperita cu o husa din material plastic, care se curata si se dezinfecteaza zilnic cu un detergent anionic.
Pentru ras se recomanda folosirea spumelor sau a cremelor din produse comerciale tipizate si avizate sanitar.
Nu se recomanda folosirea pensulelor si a casoletelor pentru prepararea spumei de ras. Daca totusi se folosesc, pensulele se prelucreaza dupa fiecare client ca si periile de unghii; casoletele se spala cu detergent anionic si se pastreaza uscate.
Personalul trebuie sa-si dezinfecteze mainile prin spalare cu sapun, sub jet de apa, sa le usuce cu aer cald sau cu prosop de hartie, de unica folosinta.
Pielea clientului, care urmeaza a fi supusa unor operatiuni posibil sangerande, trebuie dezinfectata prin spalare cu apa si sapun, urmata de aplicarea de clorhexidina sau de solutie dezinfectanta adecvata.

Art. 82. – Este interzisa servirea in unitatile de frizerie, coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica a persoanelor care sufera de boli de piele, de par sau de unghii. In cazul cand in timpul lucrului se constata o asemenea boala a clientului, instrumentarul utilizat va fi sterilizat la autoclava.

Art. 83.- Echipamentul de lucru al personalului din unitatile de frizerie , coafura, manichiura, pedichiura si cosmetica va fi intretinut in permanenta stare de curatenie si se va schimba zilnic sau mai des, ori de cate ori este necesar.

CAPITOLUL VII
Norme de igiena privind produsele cosmetice

Art. 84. – Produsele cosmetice realizate in tara sau cele importate trebuie sa aiba calitatea si compozitia chimica conforma standardelor interne si internationale, sa fie insotite de certificat de calititate si aviz sanitar eliberat de Ministerul Sanatatii, astfel incat sa nu constituie un pericol pentru sanatatea populatiei care le utilizeaza, prin continutul chimic, microbiologic, toxicologic, parazitologic sau al poluarii radioactive.

Art. 85. – Agentii economici care fabrica produse cosmetice sunt obligati ca, la fabricarea acestora, sa utilizeze numai materii prime si materiale care sa corespunda conditiilor de calitate prevazute de standarde, caiete de sarcini, specificatii tehnice, norme sanitare, precum si normelor de protectie a mediului in vigoare.

Art. 86.- Materiile prime utilizate vor fi verificate prin analiza in laboratoarele firmei producatoare.
Materiile prime si materialele folosite la fabricarea produselor cosmetice trebuie aprobate de organismele specializate ale Ministerului Sanatatii.
Materiile prime vor fi insotite de certificate de calitate, care sa ateste ca performantele lor corespund parametrilor inscrisi in standardele sau normele de calitate.

Art. 87. – Produsele cosmetice pot fi fabricate sau importate numai de catre agentii economici care au obtinut abilitatea si avizul sanitar al Ministerului Sanatatii.
Pentru produsele cosmetice fabricate in Romania, raspunderea pentru calitatea acestora revine agentului economic sub a carui marca se produc si se comercializeaza acestea.
In cazul produselor cosmetice si al materiilor prime provenite din import, raspunderea pentru calitatea acestora revine agentului economic care a efectuat importul.
Se interzice comercializarea altor produse cosmetice decat cele prevazute in avizul sanitar eliberat de Ministerul Sanatatii pentru a fi comercializare pe teritoriul tarii.

Art. 88. – Ambalajele folosite pentru produsele cosmetice trebuie sa asigure mentinerea calitatii si cantitatii acestora, sa fie realizate din materii reciclabile si sa aiba asigurate conditiile de valorificare sau eliminare ecologica. Materialele de ambalare si ambalajele utilizate pentru produsele cosmetice trebuie sa fie avizate din punct de vedere sanitar de catre Ministerul Sanatatii.
Ambalajele trebuie sa fie curate, uscate, neinfectate, fara miros si sa asigure integritatea produselor.

Art. 89. – Etichetarea si marcarea produselor cosmetice vor cuprinde obligatoriu elemente de identificare a produsului, a producatorului, a tarii in care au fost fabricate si ambalate, termenul de valabilitate, indicatiile si precautiile de folosire a acestora.

Art. 90. – Produsele cosmetice se comercializeaza numai in cadrul termenului de valabilitate expirat este interzisa.

Art. 91. – Este interzisa prezentarea prin publicitate a altor valori ale parametrilor calitativi ai cosmeticelor decat cele efectiv realizate.

Art. 92. – La manipularea, transportul si depozitarea produselor cosmetice se vor asigura conditii igienico-sanitare care sa permita mentinerea stabilitii parametrilor calitativi si a salubritatii acestora.
Transportul produselor cosmetice se va face cu mijloace de transport acoperite, aerisite, uscate si igienizate.
Fiecare lot de livrare va fi insotit de documentele de certificare a calitatii, intocmite conform dispozitiilor legale in vigoare.
Pastrarea si depozitarea cosmeticelor se vor face in spatii curate, pe rafturi sau gratare, aerisite, curatate si dezinfectare, ferite de razele solare si de surse directe de caldura si inghet.
Se vor evita orice conditii de pastrare, depozitare si transport care ar putea afecta calitatea produselor cosmetice, astfel incat utilizarea acestora sa nu puna in pericol sanatatea populatiei.

Art. 93. – Produsele cosmetice se comercializeaza numai in spatii autorizate de organul sanitar teritorial al Ministerului Sanatatii. Se pot comercializa numai produsele cosmetice testate si certificate (avizate) de Ministerul Sanatatii, conform normelor legale, si care respecta conditiile de calitate din standardele specifice fiecarui produs, astfel incat acestea sa nu afecteze sanatatea populatiei.

CAPITOLUL VIII
Norme de igiena pentru transporturile de persoane

Art. 95. – La proiectarea, executia si functionarea constructiilor, vehiculelor si cailor de transport se vor respecta conditiile minimale indispensabile pentru asigurarea protectiei sanatatii pasagerilor si personalului. Fiecare societate comerciala sau regie autonoma, care face servicii de transport, are obligatia sa respecte aceste norme minimale si sa-si intocmeasca, pe baza acestora, regulamente de functionare si exploatare, care pot cuprinde prescriptii mai severe decat cele minimale, in scopul indeplinirii cerintelor urmatoare:
– apa si alimentele, materialele si ustensilele folosite sa fie protejate de contaminarea cu microorganisme patogene si substante toxice;
– persoanele nu trebuie sa intre in contact cu deseurile periculoase, mai ales de orgine umana, considerate contaminate;
– persoanele nu trebuie sa intre in contact cu insectele, rozatoarele si cu alti vectori de boli infectioase;
– persoanelor li se vor asigura conditii care sa le protejeze de accidente sau riscuri de imbolnavire.

A. Transportul in comun urban si preorasenesc

Art. 96. – La proiectarea si constructia mijloacelor de transport in comun /autobuze, troleibuze, tramvaie), precum si a utilitatilor legate de traseele acestora, se vor lua masuri pentru a se evita emisiile poluante si sursele de zgomot si pentru a se aplica toate mijloacele tehnice, in scopul evitarii accidentarii cetatenilor.
Societatile comerciale si regiile autonome care fac servicii de transport in comun, urban si preorasenesc, vor lua masuri de intretinere permanenta a conditiilor de igiena optime in mijloacele de transport, la capetele de linii si in statii.

Art. 97. – La amenajarea traseelor mijloacelor de transport in comun se va tine seama de urmatoarele necesitati privind mentinerea sanatatii populatiei si a personalului:
a) alegerea traseului se va face astfel incat acesta sa nu parcurga zone cu obiective protejate (locuinte), parcuri, locuri de odihna, de studiu, asistenta medicala, ingrijirea copiilor si batranilor etc.), iar daca acest lucru este inevitabil din considerente urbanistice, se vor pastra distante, stabilite prin studii de impact, se vor lua in considerare emisiile de poluanti chimici si pulberi, de zgomot si de vibratii;
b) alegerea amplasamentelor statiilor se va face tinandu-se seama si de posibilitatile unor categorii de populatie (varstnici, copii, bolnavi cu maladii cronice, handicapati) de a parcurge, pe jos, distanta de la locuinta lor la statie;
c) amenajarea traseelor se va face in asa fel incat sa se reduca la minimum impactul poluantilor asupra sanatatii publice (linii de tramvai insonorizat, pavimente din materiale care sa nu produca zgomot si sa nu elibereze in atmosfera substante chimice sau pulberi periculoase, evitarea detaliilor accidentale in suprafetele pavimentelor etc.).
La capetele de linii se vor amenaja cabine pentru personal si pentru adapostirea conducatorilor de vehicule, prevazute cu grupuri sanitare, dusuri, W.C.-uri), si la care sa se asigure iluminatul, ventilatia si incalzirea, conform standardelor in vigoare.
La amenajarea statiilor se va urmari sa se acopere cat mai multe dintre necesitatile de protectie a calatorilor care asteapta (adapostirea de intemperii, protectie fata de temperaturile foarte scazute sau prea ridicate, fata de iradierea solara directa sau de vanturi puternice). Aceste statii pot fi cuplate cu unitati comerciale sau de servicii, cu respectarea normelor prevazute in standardele in vigoare, referitoare la aceste unitati.

Art. 98. – La constructia si amenajarea mijloacelor de transport in comun, se vor lua urmatoarele masuri:
a) reducerea la minimum a emisiilor de poluanti chimici, de zgomot si de vibratii, produse prin functionarea acestora;
b) folosirea pentru finisaje a unor materiale care sa permita curatarea uscata si umeda si dezinfectia;
c) dotarea vehiculelor cu sisteme de ventilatie, de incalzire, de iluminat, de evitare a insoririi directe si a curentilor de aer prea puternici;
d) amenajarea scaunelor si a spatiilor de circulatie a persoanelor in interiorul vehiculului, dotarea cu bare si cu alte instalatii de sustinere si evitarea detaliilor de suprafata ascutite sau proeminente, in scopul evitarii accidentarii calatorilor;
e) asigurarea accesului lesnicios in vehicule, pentru toate categoriile de calatori, in special handicapati, copii, varstnici, bolnavi etc.; se recomanda ca cel putin unul dintre accese sa fie prevazut cu un dispozitiv pentru urcarea carucioarelor.

Art.99.- Amplasarea, constructia si amenajarea garajelor sau a depourilor pentru mijloacele de transport in comun se vor face in asa fel, incat sa nu se produca emisii de substante chimice, pulberi, zgomot sau vibratii care sa puna in pericol sanatatea si confortul locuitorilor vecini; se interzice raspandirea pe sol a reziduurilor lichide sau a apelor uzate.

Art. 100. – Agentii economici care fac servicii de transport in comun urban si/sau preorasenesc sunt obligati sa intretina traseele, statiile si mijloacele de transport ín comun, in conditii optime de igiena, sa asigure intretinerea, salubrizarea, curatarea, dezinfectia si dezinsectia vehiculelor in mod permanent si sa asigure un microclimat confortabil in mijloacele de transport.
In acest sens administratorii (managerii) au obligatia de a intocmi, incluisv pe baza acestor norme, regulamente de functionare si exploatare, care vor fi avizate de autoritatea sanitara locala.

B. Transportul aerian

Art. 101. – La proiectarea, construirea si in timpul exploatarii aeronavelor si a aeroporturilor se vor respecta normele de protectie sanitara a echipajului, calatorilor si personalului din aeroporturi.

Art. 102. – Aeroporturile trebuie sa beneficieze de apa potabila de calitate si in cantitate suficienta pentru necesitatile proprii si pentru aprovizionarea aeronavelor. Instalatile si utilajele folosite trebuie sa functioneze in asa fel, incat sa nu modifice calitatea apei din retea.
Controlul calitatii apei se face conform metodologiei Ministerului Sanatatii; pentru aprovizionarea aeronavelor se va pastra o evidenta speciala, care sa precizeze data si ora alimentarii, cantitatea si calitatea apei introduse (clor rezidual liber), precum si utilajul/instalatia de alimentare.
Prelevarea probelor de apa se efectueaza saptamanal din mai multe puncte ale aeroportului, reprezentative pentru supravegherea calitatii apei. Clorul rezidual se controleaza de minimum 3 ori pe zi. Rezultatele controlului sunt inregistrate si transmise autoritatii sanitare care supravegheaza aeroportul.
Reteaua de apa, aflata in responsabilitatea directa a autoritatii aeroportului, trebuie sa fie construita, exploatata si intretinuta astfel incat sa distribuie permanent apa de calitate conform prevederilor STAS nr. 1.342/1991.

Art. 103. – In aeroporturi, punctele de alimentare cu apa pentru calatori trebuie sa fie realizate din material inoxidabil si montate sub un unghi care sa nu permita raspandirea apei pe paviment.
Gura de apa trebuie sa fie montata la un nivel superior preaplinului chiuvetei. Jetul trebuie protejat de un dispozitiv inoxidabil, montat astfel incat gura consumatorului sa nu atinga gura de apa.

Art. 104. – Camionul-cisterna folosit pentru transportul apei pana la aeronava trebuie sa fie utilizat numai pentru apa potabila. Constructia cisternei trebuie sa fie realizata din materiale avizate sanitar pentru transportul apei potabile (rezistent la coroziune, care sa nu cedeze la metale sau la alte substante si care sa confere etanseitate etc.).
Gurile de intrare si iesire trebuie sa fie orientate in jos si sa fie prevazute cu dispozitive nefiletate, care sa permita racordul rapid al tubulaturii de alimentare a cisternei si a aeronavelor.
Cisterna va fi periodic dezinfectata, impreuna cu tubulatura de alimentare.

Art. 105. – Aeroporturile trebuie sa fie dostate cu instalatii de evacuare a deseurilor solide si lichide atat de la aeronave, cat si la sol. Sistemele de evacuare trebuie sa indeplineasca conditiile de la art. 28-36 din prezentele norme, precum si urmatoarele:
– evacuarea apelor uzate de la grupurile sanitare sa se faca complet, in mod etans, fara a periclita mediul si sanatatea;
– instalatiile si utilajele trebuie dezinfectate saptamanal sau dupa fiecare descarcare totala in reteaua de canalizare sau in alte sisteme autorizate.

Art. 106. – Aeroporturile trebuie dotate cu instalatii adecvate, prepararii, manipularii si servicii, in conditii igienice, a alimentelor si bauturilor. Trebuie sa dispuna de echipamentul necesar conservarii prin frig a alimentelor, pentru spalarea si dezinfectia veselei si a ustensilelor si pentru transportul si manipularea alimentelor la bordul aeronavelor.
Sursele de alimente trebuie sa fie avizate, autorizate si controlate de autoritatile sanitare.

Art. 107. – Pentru protectia pasagerilor, a echipajului si a populatiei de la sol contra insectelor, rozatoarelor si altor vectori de boli transmisibile, aeroporturile trebuie sa dispuna de servicii de lupta contra vectorilor (tantari, muste, purici, paduchi, sobolani etc.), precum si de echipamente si substante de combatere a daunatorilor (dezinsectie si deratizare), avizate de autoritatea sanitara:
In vederea eliminarii insectelor zburatoare si a rozatoarelor, se aplica masurile de combatere in aeronave, vehicule, in cladiri si pe o raza de 400 m in jurul perimetrului aeroportului.
Aeroportul trebuie sa dispuna de mijloace pentru dezinfectia si dezinsectia echipajului, calatorilor si bagajelor, precum si a altor obiecte si instalatii.
In aeroport personalul medical trebuie sa asigure si serviciile de inspectie si avizare privind salubritatea, astfel incat echipajul si calatorii sa fie protejati sanitar.
Aceasta activitate trebuie sa se refere la:
– tipul, calitatea si starea materialului;
– eficacitatea si rapiditatea operatiunilor;
– capacitatea si competenta personalului.

Art. 109. – In aeroporturi trebuie asigurate zone de tranzit direct, supravegheate de autoritatile sanitare locale, precum si posibilitati de izolare a bolnavilor suspecti de maladii transmisibile.

Art. 110. – Aeronavele trebuie sa dispuna de apa potabila provenind de la reteaua aeroporturilor, cu respectarea normelor de calitate.
Rezervoarele, conductele, recipientele si buteliile folosite pentru distributia sau conservarea apei la bordul aeronavelor trebuie sa fie intretinute igienic, astfel incat sa nu modifice calitatea apei si sa fie supuse periodic operatiunilor de dezinfectie.

Art. 111. – Racordul de umplere a rezervorului de apa trebuie sa fie situat pe partea opusa si anterior fata de racordurile servind la evacuarea apelor uzate. Orificiul de admisie a apei trebuie sa fie de alt tip si de alte dimensiuni decat orificiul pentru evacuare sau spalare.

Art. 112. – Punctul de apa de pe aeronava trebuie sa fie accesibil si situat in sectorul serviciilor aeronavei.

Art. 113. – La fiecare schimbare/alimentare cu apa a aeronavei, clorul rezidual trebual trebuie sa fie de maximum 0.25 mg/l.

Art. 114. – Apele uzate de la bordul aeronavelor trebuie sa fie colectate si conservate in recipiente neabsorbante si etanse.
Tinetele trebuie sa aiba capacitatea corespunzatoare numarului de calatori, sa fie etanse si fixate de aeronava.
Bacurile fixe de la bordul aeronavelor trebuie sa aibe gura de evacuare etansa pentru a nu permite raspandirea apelor uzate in timpul zborului.
Aceste bacuri au gura de descarcare de dimensiuni care sa permita racordul tubulaturii de evacuare a cisternelor de vidanj.
Pentru zborurile la mare altitudine este indicat a se introduce in fiecare tineta/bac 1 litru de etielnglicol, in scopul evitarii congelarii lichidului si blocarii orificiului de vidanj.

Art. 115. – Aeronava trebuie sa dispuna de un lavabou realizat din material rezistent, usor de spalat si bine fixat. Gura robinetului va fi situata la 2,5 cm deasupra orificiului preaplinului. Grupul sanitar trebuie sa dispuna de sapun si servetele in cantitate suficienta, de apa calda si rece.

Art. 116. – Recipientele utilizate in caz de rau de zbor trebuie sa fie realizate din material neabsorbant si etans.

C. Transporturile feroviare
Prezentele norme se refera la elementele fixe – statii CF Triaje, depouri, revizii vagoane, ateliere, poduri, tunele si la elemente mobile – materialul rulant.

Art. 117. – Elementele fixe trebuie sa dispuna de sisteme de alimentare cu apa potabila, de indepartare a apelor uzate, a deseurilor solide si lichide. De asemenea, se vor asigura unitati de alimentatie publica/colectiva, asistenta medicala si altele.

Art. 118. – Statia de cale ferata se amplaseaza in perimetrul localitatii si se dimensioneaza corespunzator volumului traficului. Se iau masuri de protectie -perdele vegetale si panouri din materiale fonoabsorbante. Se amenajeaza cai de acces si parcari suficiente, cai de acces in si din interior, cu sens, unic, sisteme de ventilatie, iluminat si incalzire.
La proiectarea, constructia si amenajarea statiilor se vor asigura:
a) peroane spatioase cu pavimentul realizat din materiale antiderapante, ce permit intretinerea usoara, si care sa impiedice dispersia particulelor in aer; lungimea peronului trebuie sa fie cel putin egala cu lungima garniturii de tren; inaltimea peronului trebuie calculata in asa fel, incat distanta dintre ultima treapta a vagonului de calatori si peron sa fie mai mica de 20 cm; peroanele vor fi prevazute cu mobilier adecvat, confectionat din materiale lavabile;
b) sisteme de distributie a apei potabile in jet ascendent sau cu fantani, care sa respecte conditiile prevazute la cap. III din prezentele norme;
c) cosuri pentru colectarea reziduurilor solide, amplasate pe peron, sali de asteptare, alte zone publice; in cosuri se vor introduce pungi din polietilena in care se colecteaza deseurile si se indeparteaza odata cu acestea; deseurile se evacueaza si se neutralizeaza conform prevederilor cap. V din prezentele norme;
d) sali de asteptare prevazute cu mobilier adecvat, in numar suficient, confortabil, confectionat din materiale lavabile; salile de asteptare vor fi prevazute cu sisteme de incalzire nepoluante si sisteme de aerisire eficiente;
e) nivelul iluminatului artificial al peroanelor si salilor de asteptare va fi de minimum 70 lucsi pentru iluminat fluorescent;
f) grupuri sanitare (W.C., latrine cu fosa vidanjabila, pisoare), in numar suficient; grupurile sanitare vor fi mentinute in stare de functionare si de curatenie, dezinfectate zilnic cu substante clorigene sau cu alte produse avizate de Ministerul Sanatatii; dotarea grupurilor sanitare cu materiale se va face conform prevederilor art. 51 din prezentele norme;

Art. 119. – Statiile care dispun de rezervoare de apa vor asigura buna intretinere si dezinfectie a acestora; se va asigura un sistem mecanic de extractie a apei, iar “trenul de apa” va fi avizat si autorizat sanitar si va fi intretinut si dezinfectat permanent.

Art. 120. – Celelalte unitati care asigura functionarea statiei si servirea calatorilor vor respecta normele de igiena corespunzatoare specificului de functionare.

Art. 121. – Reviziile de vagoane vor fi dotate cu instalatiile, materialele si personalul necesar de salubrizare si intretinere a vagoanelor de calatori, asigurandu-se:
a) alimentarea cu apa a rezervoarelor, care se va face astfel incat sa nu fie contaminati hidrantii si sistemele de aprovizionare; se vor dezinfecta rezervoarele de apa la fiecare pregatire a vagoanelor;
b) instalatii de preincalzire a vagoanelor in sezonul rece;
c) canal tehnic pentru revizia vagoanelor, care nu poate fi utilizat pentru operatiunile de salubrizare;
d) statii de spalare, cu instalatii de apa calda si materiale de curatenie;
e) evacuarea apelor reziduale si a deseurilor menajere, provenite din operatiunile de salubrizare se va face cu respectarea prevederilor cap. V din prezentele norme.

Art. 122. – Vagoanele pentru calatori vor fi construite din materiale cu stabilitate chimica – coeficient scazut de conductibilitate termica si electrica, cu protejarea platformelor de trecere intre vagoane impotriva factorilor meteorologici, cu grad de securitate a treptelor si usilor si cu:
a) latimea coridorului de minimum 0,70 m;
b) ferestre din sticla securitate fono- si termoizolanta (geamuri duble), avand mecanisme sigure si usor de manuit;
c) dotarea cu paliere portbagaj din grila metalica sau material plastic, cu cuiere,oglinzi si recipiente pentru deseuri;
d) instalatii de apa si de evacuare a apelor uzate, de iluminat, incalzire si ventilatie;
e) spatiu pentru spalat langa WC, cu planseu impermeabil, oglinda, cuier, lavoar, iluminat artificial, priza electrica, vas pentru sapun lichid, cu dispozitiv de dozare, cutie pentru prosoapele de hartie utilizate;
f) fotoliile din compartimente, realizate din materiale usor de curatat;
g) in compartiment trebuie sa se asigure starea de confort;
– temperatura in sezonul rece sa fie minimum 18 grade; sursele de caldura sa fie curaste; temperatura corpului de incalzit sa nu depaseasca 80 grade si sa fie prevazute cu ecrane de protectie;
– calitatea aerului interior in urma ventialtiei sa fie: maximum 9,1% CO.2, 1 mg pulberi/mc aer, umiditate relativa 35-37%, viteza curentilor de aer 0,15 m/sec. iarna si 0,25 m./sec. vara.;
– iluminarea naturala 1/3,3, iar cea artificiala fluorescenta 200 lucsi;
h) conducte de alimentare cu apa, realizate din materiale prevazute in standardele in vigoare, izolate termic si prevazute cu dispozitive de incalzire pentru protectie impotriva inghetului;
i) conducte de evacuare a apelor uzate, termoizolante si dispuse astfel incat sa nu murdareasca instalatiile de sub vagoane (osii, boghiuri);
j) rezervor pentru apa, cu o capacitate minima de 10 l/ loc vagon; umplerea se face prin racorduri etanse, cu protectie impotriva contaminarii apei;
k) W.C.-ul, racordat la instalatia de apa si cu sistem de evacuare a apei uzate, cu planseul realizat din materiale impermeabile si usor lavabile, dotat cu o cutie metalica sau material plastic, pentru depunerea reziduurilor solide, vas pentru sapun lichid, cu dispozitiv de dozare, raft pentru obiecte de toaleta, sub care se va fixa inscriptia “Apa nepotabila”, cutie pentru servete din hartie curate, separat, cutie pentru servetele utilizate, cutie pentru tampoanele igienice folosite, suport pentru hartie igienica, vas cu solutie dezinfectanta pentru vasul W.C.-ului, montat langa rezervorul de apa;
l) dotarea minima:
– sapun lichid – 0,4 l/sapuniera;
– hartie igienica – 1/2 rulou/ 1 cabina W.C.;
– servetele – 1/4 pachet/cutie pentru prosoape;
– tablete dezodorizante – 15 g/1 cabina W.C.;
– materiale dezinfectante;
– pungute din polietilena, pentru colectarea tampoanelor igienice folosite.

Art. 123. – Vagonul de dormit va fi prevazut cu cusete (2, 3, 4 locuri), spatiu pentru conductori, incaperi pentru incalzit si pentru utilaje sanitare;
a) cusetele trebuie sa dispuna de paturi prevazute cu dispozitive de ridicare la perete, astfel incat sa se asigure sederea comoda in timpul zilei, etajere si nise pentru bagaje, garderoba pentru haine, prelcum si cu sistem de masa cu lavoar, dispozitiv de deschidere a sticlelor, etajere, suport pentru pahare, iluminat propriu; de asemenea, vor avea scara, dulap, cuier, cutie pentru resturi, cu o mica punga de plastic, lenjerie de pat, prosoape pentru fiecare persoana;
b) incaperea pentru conductori va avea dotarile pentru igiena individuala, dulap pentru imbracaminte, dulap pentru alimente, bauturi, frigider, instalatii pentru fierberea apei, dulap pentru lenjerie curata si, separat, pentru cea utilizata, chiuveta pentru spalarea vaselor, cu apa calda si rece;
c) alimentarea cu apa trebuie sa asigure 25 l/loc de dormit;
d) sistemul de incalzire trebuie sa asigure 18-22 grade in cuseta, 23-25 grade in spalatorie si 18 grade la W.C.;
e) iluminatul artificial va fi de 50 lucsi la toaleta si de 100 lucsi deasupra oglinzii;
f) lenjeria de pat se colecteaza in saci impermeabili si se prelucreaza conform prevederilor art. 59 din prezentele norme;
g) dezinsectia si deratizarea periodica, lunar sau la nevoie.

Art. 124. – Transportul subteran va respecta normele de igiena generale si va avea urmatoarele conditii specifice:
a) sistem de ventilatie, care sa asigure microclimatul corespunzator calatorilor atat in statii, cat si in vagoane,
b) iluminat artificial – minimum 100 lucsi;
c) sistem de acces cu scari simple si scari rulante sau ascensoare;
d) deratizare trimestriala si la nevoie.

D. Transporturile navale

Art. 125. – Amplasarea, proiectarea si realizarea porturilor se vor face, tinandu-se seama de distantele fata de apa si de localitate, de posibilitatea de amenajare a acvatoriului, a malurilor, a cheiurilor, a instalatiilor de acostare a navelor si a spatiilor de depozitare, in asa fel, incat sa nu se influenteze in mod negativ starea de sanatate si confortul populatiei si al personalului.

Art. 126. – Portul va dispune de o retea de distributie a apei de baut, racordata la reteaua localitatii sau la surse proprii, cu respectarea prevederilor cap. II din prezentele norme. Reteaua va avea instalatii hidranti pentru aprovizionarea cu apa de baut a navelor. Functionarea retelei de apa de baut a portului se va desfasura cu respectarea prevederilor art 102 din prezentele norme.

Art. 127. – Portul va dispune de o retea de canalizare, fie racordata la reteaua de canalizare a localitatii, fie racordata la sisteme proprii de tratare si neutralizare a apelor uzate, cu respectarea prevederilor cap. IV din prezentele norme. Reteaua de canalizare va fi prevazuta cu prize terestre si/sau salupe speciale de preluare. Apele uzate vor fi deversate in bazine receptoare, numai cu respectarea prevederilor legislatiei sanitare si de mediu si a standardelor in vigoare, fiind interzisa descarcarea apelor reziduale si a deseurilor lichide in apele bazinului portuar.

Art. 128. – Pe platforma portuara se vor asigura conditiile de salubritate conform cap. V din prezentele norme.

Art. 129. – Pe platforma portuara, in cladirile si instalatiile portuare este obligatorie combaterea vectorilor (rozatoare, insecte etc.) conform prevederilor art. 52 lit. b) din prezentele norme.

Art. 130. – La proiectarea si realizarea navelor se va realiza, in cadrul functionalitatilor specifice, si un complex social care sa cuprinda cabine, dormitoare, bucatarii, bai, lavabouri, dusuri, sali de mese, grupuri sanitare, infirmerie, depozite de alimente, depozite de materiale si alte utilitati.

Art. 131. – Navele vor fi prevazute cu sisteme de inmagazinare a apei potabile si cu retea de distributie, asigurandu-se o cantitate medie de 32-120 l/pers./zi.
Functionarea sistemului de aprovizionare cu apa se face in conformitate cu prevederile cap. II din prezentele norme; dezinfectia cu substante clorigene se va face conform cap. III din prezentele norme si cu metodologia de supraveghere a apei potabile.
Reteaua de apa de pe nave, precum si instalatiile aferente retelei vor fi marcate prin vopsire, in culoarea albastra, cu vopsele protectoare; robinetele de distributie a apei de baut vor fi marcate cu inscripta “Apa potabila”; robinetele/vanele de la grupurile sanitare sau de la prizele de spalare a puntii vor fi marcate cu inscriptia “Apa nepotabila”.

Art. 132. – Colectarea si evacuarea apelor uzate se fac prin instalatii proprii, cu evacuare in apa marii, in larg, dar numai dupa separarea deseurilor lichide uleioase si a grasimilor si dupa dezinfectia cu substante clorigene; cele doua operatiuni se vor face, de preferinta, intr-un tanc colector; eficienta dezinfectiei trebuie sa asigure maximum 1.000 coliformi/100 ml apa; este interzisa deversarea apelor uzate si a deseurilor lichide in apele bazinelor portuare.

Art. 133. – Precolectarea primara a deseurilor menajere se face in recipiente din material plastic sau din metal, iar precolectarea secundara, in pubele sau compartimente etanse, situate in puncte accesibile, cu evacuare finala prin preluarea in porturi de catre mijloace auto specifice.

Art. 134. -In timpul stationarii in porturi se efectueaza curatarea generala a navei, urmata de dezinfectie, dezinsectie si deratizare.

Art. 135. – Pasagerilor si personalului li se va asigura cazarea in conditii de confort termic, ambianta luminoasa, sonora si cromatica, microclimat si calitate a aerului interior, mediu biotoxicologic si dotari, conform prevederilor cap. VI din prezentele norme.

Art. 136. – In cadrul asistentei medicale acordate pasagerilor si personalului se includ si masurile de igiena si antiepidemice pentru profilaxia contra bolilor specifice zonelor tropicale si de control igienico-sanitar.

Art. 137. – Personalul medical aduce la cunostinta comandantului navei masurile speciale profilactice si de combatere, specifice bolilor transmisibile, in scopul informarii autoritatilor portuare asupra evenimentelor deosebite, conform cerintelor Regulamentului Sanitar International; de asemenea, personalul medical atesta efectuarea si eficienta masurilor de combatere a insectelor si rozatoarelor, controleaza zilnic calitatea apei de baut si a alimentelor.

E. Transportul rutier interurban

Art. 138. – Pentru transportul rutier interurban de calatori, mijloacele de transport se vor construi si amenaja conform prevederilor art. 95 si 98 din prezentele norme.
Pentru distante mai mari de 100 km este obligatorie asigurarea unui loc pe scaun pentru fiecare calator. Pentru distante mai mari de 500 km se vor asigura mijloace de transport cu grup sanitar (W.C. si chiuveta) si cu scaune reglabile.

Art. 139. – La proiectarea, constructia, amenajarea si functionarea autogarilor se vor respecta prevederile art. 48, 49, 50, 51, 52, 53 si 54 din prezentele norme.
Alimentarea cu apa a calatorilor se va face in conditiile prevazute la art. 103 din prezentele norme.
Intretinerea mijloacelor de transport se va face cu respectarea prevederilor art. 99 din prezentele norme.

Art. 140. – La proiectarea, constructia, amenajarea si exploatarea autostrazilor se vor respecta conditiile impuse de necesitatile de protejare a persoanelor care folosesc autostrada si a populatiei, in general.
Alegerea amplasamentului traseului autostrazii se va face in urma unui studiu de impact asupra mediului si sanatatii. In alegerea amplasamentului se vor avea in vedere urmatoarele necesitati:
– reducerea la minimum a nivelurilor de zgomot si vibratii si a emisiilor de poluanti atmosferici;
– facilitarea circulatiei populatiei locale prin construirea de treceri denivelate pentru traversarea autostrazii;
– evitarea traversarii zonelor protejate de catre traseul autostrazii.
Amenajarea si exploatarea autostrazilor se vor face, tinandu-se seama de urmatoarele necesitati;
– plantarea de perdele vegetale de protectie la distantele impuse de legislatia in vigoare;
– montarea de panouri fonoabsorbante la trecerea prin apropierea locuintelor;
– amenajarea de locuri de munca la distante de maximum 30 km, amplasate la minimum 50 m de autostrada.
Acestea vor fi dotate cu grupuri sanitare cu apa potabila curenta, (W.C., chiuvete, dusuri), cu amenajari pentru odihna, protejate de insorirea excesiva si de intemperii si cu amenajari pentru colectarea si evacuarea reziduurilor solide, conform prevederilor art. 39 din prezentele norme. Locul de odihna poate fi dotat si cu statie de alimentare cu carburanti si cu unitati de alimentatie publica. Amenajarile din locurile de odihna vor fi racordate la reteaua de energie electrica.
Apele uzate vor fi colectate, prelucrate si evacuate conform prevederilor art. 28-36 din prezentele norme.
– la toate amenajarile de pe autostrazi se vor prevedea accese speciale pentru persoanele handicapate;
– asigurarea unui iluminat corespunzator pe timp de noapte;
– montarea la distante de maximum 5 km a telefoanelor publice pentru urgentele medicale.

CAPITOLUL IX
Norme privind produsele pesticide utilizate in profilaxia sanitar-umana

Art. 141. – Utilizarea pesticidelor in combaterea artropodelor si a rozatoarelor, vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort, se va face in asa fel, incat sa nu fie afectata starea de sanatate a populatiei, prin efectul toxic al acestor produse.

Art. 142. – In actiunile de combatere se utilizeaza numai produsele cuprinse in lista aprobata prin ordin al ministrului sanatatii si publicata sub titlul “Produsele pesticide avizate pentru profilaxia sanitar-umana”. Lista se va actualiza si publica anual.
Produsele avizate pentru aceasta activitate la o data ulterioara publicarii listei se pot utiliza pe baza avizului sanitar eliberat de Ministerul Sanatatii.

Art. 143. – Produsele care se incadreaza in grupele I si a II-a de toxicitate pot fi utilizate numai de operatori calificati si autorizati de inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale si nu se pot comercializa sau distribui catre populatie.
Tratamentele cu pesticide din grupele I si a II-a de toxicitate pot fi efectuate in gospodariile individuale, numai in afara spatiilor de locuit, de catre operatori autorizati.

Art. 144. – In actiunile de combatere se vor respecta cu strictete forma, norma si modul de utilizare a pesticidelor, stabilite odata cu avizarea sanitara a produsului utilizat, si se vor respecta masurile de protectie a operatorilor, masurile de prevenire a poluarii mediului inconjurator si masurile pentru prevenirea unor accidente.
Actiunile de combatere pot fi efectuate de unitati prestatoare de servicii de dezinsectie si deratizare.
Unitatile prestatoare trebuie sa fie autorizate sanitar de catre inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale; ele isi vor desfasura activitatea sub supravegherea si controlul tehnic al compartimentelor de specialitate din inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale.
Daca o unitate prestatoare isi desfasoara activitatea si in alt teritoriu decat cel pentru care a fost autorizata, nu va putea face acest lucru fara sa instiinteze in prealabil inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva din noul teritoriu.
Operatorii pentru dezinsectie si deratizare din aceste unitati trebuie sa fie atestati de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva teritorial, pentru aceasta activitate.
In acest scop inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale pot organiza cursuri de calificare in vederea obtinerii atestarii.

Art. 145. – Comercializarea produselor pesticide utilizate in profilaxia sanitar-umana se poate face numai daca aceasta este cuprinsa in obiectul de activitate al unitatii comerciale.
Produsele pot fi comercializate numai in ambalaje autorizate in acest scop de catre Institutul de Igiena, Sanatate Publica, Servicii de Sanatate si de Conducere Bucuresti si insotite de instructiuni de folosire redactate in limba romana. Microambalarea pesticidelor utilizate in profilaxia sanitar-umana se poate face numai cu aprobarea inspectoratelor de politie sanitara si medicina preventiva judetene. Modul de ambalare si etichetare trebuie sa fie aprobate si in acest caz de Institutul de Igiena, Sanatate Publica, Servicii de Sanatate si de Conducere Bucuresti.
Este interzisa portionarea ambalajelor pentru produse pesticide in alte scopuri decat cele pentru care au fost destinate.
Este interzisa comercializarea catre populatie a produselor pesticide din grupele I si a II-a de toxicitate.
Comercializarea acestor produse se poate face numai catre persoane fizice sau juridice autorizate in acest scop de catre inspectoratele de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale, insotita de consemnarea instrainarii intr-un registru special.

Art. 146. – Consiliile Locale, Consiliul General al Municipiului Bucuresti, primariile si agentii economici au obligatia de a organiza si desfasura actiuni de combatere a artropodelor si rozatoarelor vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort, la solicitarea si cu indrumarea tehnica de specialitate a inspectoratului de politie sanitara si medicina preventiva teritorial.

Art. 147. – Cetatenii cu gospodarii individuale si asociatiile de locatari au obligatia de a asigura combaterea si stingerea focarelor de artropode si rozatoare vectoare de maladii transmisibile si/sau generatoare de disconfort din gospodaria proprie sau din spatiile pe care le detin.

Art. 148. – Inspectoratele de politie sanitare si medicina preventiva teritoriale au obligatia informarii populatiei cu privire la existenta in teritoriu a vectorilor care prezinta un risc pentru sanatate sau care produc un disconfort deosebit si la masurile de combatere ce trebuie luate impotriva acestora. In atingerea acestui scop, membrii comunitatii se pot adresa inspectoratelor de politie sanitara si medicina preventiva teritoriale pentru obtinerea informatiilor dorite.
Consiliile locale si primariile au obligatia de a comunica cetatenilor masurile intreprinse in vederea combaterii artropodelor si rozatoarelor.

CAPITOLUL X
Normele de igiena privind inhumarea, transportul si deshumarea cadavrelor umane

Art. 149. – In cazurile de deces prin boli transmisibile, carantinale se vor lua masurile de prevenire a raspandirii infectiei, impuse de unitatile sanitare teritoriale; transportul acestor cadavre se va face numai cu avizul sanitar de transport eliberat de autoritatea sanitara teritoriala.

Art. 150. – Transportul cadavrului in afara localitatii in care s-a produs decesul se face dupa imbalsamare, intr-un sicriu al carui fund este acoperit de materiale absorbante, este impermeabil si inchis etans.

Art. 151. – Exhumarea cadavrelor se poate face dupa minimum un an de la data inhumarii si numai in perioada 1 noiembrie – 31 martie; dupa 7 ani de la deces osemintele pot fi deshumate in orice perioada a anului, fara avizul organului sanitar.

Art. 152. – Transportul international al cadavrelor umane se face pe baza unui pasaport de transport mortuar; pentru cadavrele care sunt transportate din tara in strainatate, pasaportul de transport mortuar se elibereaza de catre Inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva din judetul unde s-a produs decesul sau exhumarea. Transportul international al cadavrelor se va face in sicriu impermeabilizat, inchis ermetic, al carui fund este acoperit cu un strat de 5 cm grosime din materii absorbante (rumegus, turba sau altele asemenea), imbibate intr-o solutie dezinfectanta. Sicriul se depune intr-o lada din lemn, bine etanseizata. Transportul intern sau international al cadavrelor prin mijloace feroviare se face conform regulamentului ministerului de resort, avizat de Ministerul Sanatatii.

Art. 153. – Inhumarea cadavrelor umane se face numai in cimitire autorizate sanitar de catre inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva judetean.
Cimitirele vor fi imprejmuite cu gard si o perdea de arbori. Intre morminte si gardul cimitirului va fi lasata o zona libera de 3 m.

Art. 154.- Desfiintarea si schimbarea destinatiei unui cimitir se fac numai dupa 30 de ani de la ultima inhumare si dupa stramutarea tuturor osemintelor.
Desfiintarea cimitirelor inainte de acest termen se face numai cu avizul inspectoratului de politie sanitara si medicina preventiva judetean.
___________________