Aceste informaţii vă sunt oferite de United Architects, deţinătorul acestui site.
Oferim servicii de proiectare – arhitectură, structură, instalaţii – la orice nivel, cu profesionalism, promptitudine şi seriozitate.
Preţurile practicate sunt rezonabile iar modul nostru de proiectare, asistenţă de şantier şi asistenţă tehnică vă poate aduce serioase economii. Deasemenea vă putem ajuta la obţinerea avizelor, acordurilor şi autorizaţiilor necesare autorizaţiei de construire şi a acordului unic.
Adresele de contact: dannmihalache@gmail.com şi
dannarchitect@gmail.com , la comentarii pe acest site interactiv sau tel. :
– 0749/780.816; 0754/997.570 (arh. dan mihalache)
– 0749/985.455 (arh. mihai caia)
– 0746/810.828 (ing. mihai călugăreanu)
Găsiţi multe alte informaţii legate de proiectare şi execuţie în construcţii, legislaţie sau de interes general, precum şi proiecte ale noastre pe alte pagini şi sup-pagini ale acestui site, care este completat şi actualizat periodic sau pe alte site-uri ale noastre pe care le puteţi accesa cu aceleaşi cuvinte de căutare.
Vă mulţumim pentru interesul manifestat.

Ordonanta nr. 21/1992 (r2) privind protectia consumatorilor – republicata la 28.03.2007
Autor: Infosrl.ro
Publicat la: 10 Iulie 2007
Ordonanta nr. 21/1992 (r2) privind protectia consumatorilor a fost republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 208 din 28.03.2007

Guvernul Romaniei
Ordonanta nr. 21/1992 (r2) din 21/08/1992
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 208 din 28/03/2007
privind protectia consumatorilor
CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Statul, prin mijloacele prevazute de lege, protejeaza cetatenii in calitatea lor de consumatori, asigurand cadrul necesar accesului neingradit la produse si servicii, informarii lor complete despre caracteristicile esentiale ale acestora, apararii si asigurarii drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice impotriva unor practici abuzive, participarii acestora la fundamentarea si luarea deciziilor ce ii intereseaza in calitate de consumatori.
(2) Prevederile prezentei ordonante se aplica la comercializarea produselor noi, folosite sau reconditionate si a serviciilor destinate consumatorilor, cu exceptia produselor care se comercializeaza ca antichitati si a produselor necesar fi reparate sau reconditionate pentru a fi utilizate, cu conditia ca operatorul economic sa informeze cumparatorul despre aceasta.

Art. 2. – In sensul prezentei ordonante, se intelege prin:
1. calitate – ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui produs sau serviciu, care ii confera aptitudinea de a satisface, conform destinatiei acestuia, necesitatile explicite sau implicite;
2. consumator – persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse sau servicii, in afara activitatii sale profesionale;
3. operator economic – persoana fizica sau juridica, autorizata, care in cadrul activitatii sale profesionale fabrica, importa, transporta sau comercializeaza produse ori parti din acestea sau presteaza servicii;
4. producator:
a) operatorul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;
b) operatorul economic care fabrica materie prima;
c) operatorul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d) operatorul economic care reconditioneaza produsul;
e) operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifica caracteristicile produsului;
f) reprezentantul inregistrat in Romania al unui operator economic care nu are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;
g) operatorul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerii;
h) distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat;
i) distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata in termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identitatii importatorului;
5. distribuitor – operatorul economic din lantul de distributie;
6. vanzator – distribuitorul care ofera produsul consumatorului;
7. prestator – operatorul economic care furnizeaza servicii;
8. produs – bun material a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva; sunt considerate produse energia electrica, energia termica, apa si gazele livrate pentru consumul individual;
9. produs sigur – produsul care, folosit in conditii normale sau previzibile, nu prezinta riscuri sau care prezinta riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia; riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protectie pentru siguranta si sanatatea consumatorilor, in functie de urmatoarele aspecte:
a) caracteristicile produsului, ale ambalarii si ale instructiunilor de montaj si intretinere;
b) efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;
c) modul de prezentare a produsului, etichetarea, instructiunile de folosire si orice alte indicatii si informatii furnizate de producator;
d) categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos – produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte – produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibila si data achizitionarii nu ofera siguranta consumatorului, producand pagube acestuia;
12. paguba – prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum si cel creat de servicii necorespunzatoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii, precum si pierderea vietii. In cazul utilizarii unui produs cu defecte, se considera paguba deteriorarea sau distrugerea oricarui bun, altul decat produsul cu defecte, cu conditia ca bunul respectiv sa fie in mod normal destinat folosintei sau consumului privat si sa fi fost folosit de persoana prejudiciata pentru uz sau consum personal, iar valoarea pagubei sa nu fie mai mica de 200 lei;
13. produs de folosinta indelungata – produsul relativ complex, constituit din piese si subansambluri, proiectat si construit pentru a putea fi utilizat pe durata medie de utilizare si asurpa caruia se pot efectua reparatii sau activitati de intretinere;
14. serviciu – activitatea, alta decat cea din care rezulta produse, efectuata in scopul satisfacerii unor necesitati ale consumatorilor;
15. declaratie de conformitate – declaratia facuta de catre un producator sau un prestator, prin care acesta informeaza, pe propria raspundere, despre faptul ca un produs sau un serviciu este conform cu un document tehnic normativ;
16. clauza abuziva – o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor;
17. termen de garantie – limita de timp, care curge de la data dobandirii produsului sau serviciului, pana la care producatorul sau prestatorul isi asuma responsabilitatea remedierii sau inlocuirii produsului ori serviciului achizitionat, pe cheltuiala sa, daca deficientele nu sunt imputabile consumatorului;
18. termen de valabilitate – limita de timp, stabilita de producator, pana la care un produs perisabil sau un produs care in scurt timp poate prezenta un pericol imediat pentru sanatatea consumatorului isi pastreaza caracteristicile specifice, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si pastrare; pentru produsele alimentare acesta reprezinta data limita de consum;
19. data durabilitatii minimale – data stabilita de producator pana la care un produs alimentar isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare corespunzatoare; produsele pentru care se stabileste data durabilitatii minimale nu trebuie sa fie periculoase nici dupa aceasta data;
20. durata medie de utilizare – intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative sau declarat de catre producator ori convenit intre parti, in cadrul caruia produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare;
21. viciu ascuns – deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de catre consumator prin mijloacele obisnuite de verificare;
22. practici comerciale abuzive si/sau incorecte – orice actiune, inactiune, conduita, demers sau comunicare comerciala, inclusiv publicitate, din partea unui operator economic in relatie directa cu promovarea, vanzarea sau furnizarea unui produs sau serviciu, care aduce atingere in mod direct intereselor consumatorilor;
23. punere pe piata – actiunea de a face disponibil pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs sau un serviciu in vederea distribuirii sau utilizarii, precum si comercializarea directa catre consumatori, efectuata de catre producatori si/sau importator.

Art. 3. – Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a) de a fi protejati impotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informati complet, corect si precis asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legatura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educati in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d) de a fi despagubiti pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevazute de lege;
e) de a se organiza in asociatii pentru protectia consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.

CAPITOLUL II
Protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor
Art. 4. – (1) Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate in conditii normale, pot pune in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor.
(2) Se interzic producerea, importul si comercializarea produselor falsificate sau contrafacute.

Art. 5. – (1) Produsele se comercializeaza numai in cadrul termenului de valabilitate sau al datei durabilitatii minimale stabilite de producator.
(2) Se interzice modificarea termenului de valabilitate sau a datei durabilitatii minimale inscrise pe produs, pe eticheta, pe ambalaj sau in documentele insotitoare.

Art. 6. – (1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileste norme si reglementari specifice sau le imbunatateste pe cele existente, cand se impune protectia vietii, sanatatii sau securitatii consumatorilor, in urmatoarele cazuri:
a) fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregatirea pentru vanzare si vanzarea produselor;
b) furnizarea si utilizarea produselor, precum si prestarea serviciilor.
(2) Normele si reglementarile se refera la grupe de produse si servicii care, anual, sunt nominalizate si actualizate de catre Guvern, daca acest lucru se impune.

Art. 7. – Operatorii economici sunt obligati:
a) producatorii:
– sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de produsul cu defect, precum si pentru cel cauzat ca rezultat cumulat al produsului cu defect cu o actiune sau o omisiune a unei terte persoane;
– sa puna pe piata numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate;
– sa puna pe piata numai produse care respecta conditiile prescrise sau declarate;
– sa opreasca livrarile, respectiv sa retraga de pe piata sau de la consumatori produsele la care organele abilitate sau specialistii proprii au constatat neindeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor, daca aceasta masura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
– sa asigure, atat pe durata de fabricatie, cat si dupa scoaterea din programul de fabricatie, pentru perioada cel putin egala cu durata medie de utilizare, calculata de la data vanzarii ultimelor produse, direct sau prin terti abilitati, piesele de schimb aferente si service-ul necesar produselor de folosinta indelungata;
b) distribuitorii:
– sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta conditiile prescrise sau declarate;
– sa nu comercializeze produse despre care detin informatii sau considera ca pot fi periculoase;
– sa anunte, imediat, autoritatile publice competente, precum si producatorul despre existenta pe piata a oricarui produs de care au cunostinta ca este periculos;
– sa retraga de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat ca nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, daca aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;
– sa asigure conditiile tehnice stabilite de producator pe timpul transportului, manipularii, depozitarii si desfacerii produselor;
c) prestatorii de servicii:
– sa foloseasca, in cadrul serviciilor prestate, numai produse si proceduri sigure si, dupa caz, daca actele normative in vigoare prevad, acestea sa fie testate si/sau certificate, si sa anunte imediat existenta pe piata a oricarui produs despre care au cunostinta ca este periculos;
– sa presteze numai servicii care nu afecteaza viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora;
– sa respecte conditiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevazute in contracte;
– sa asigure, la prestarea serviciilor, conditiile stabilite de producator, de actele normative in vigoare, precum si cele specifice desfasurarii activitatii;
– sa raspunda pentru prejudiciul actual si cel viitor cauzat de serviciul defectuos prestat.

CAPITOLUL III
Protectia intereselor economice ale consumatorilor

Art. 8. – Guvernul adopta reglementari specifice in scopul prevenirii si combaterii practicilor ce dauneaza intereselor economice ale consumatorilor.

Art. 9. – Operatorii economici sunt obligati sa puna pe piata numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.

Art. 10. – Drepturile consumatorilor, la incheierea contractelor, sunt:
a) libertatea de a lua decizii la achizitionarea de produse si servicii, fara a li se impune in contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale abuzive in vanzare, de natura a influenta optiunea acestora;
b) de a beneficia de o redactare clara si precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative si conditiile de garantie, indicarea exacta a pretului sau tarifului, precum si stabilirea cu exactitate a conditiilor de credit si a dobanzilor;
c) de a fi exonerati de plata produselor si serviciilor care nu au fost solicitate si acceptate;
d) de a fi despagubiti pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
e) de a li se asigura service-ul necesar si piese de schimb pe toata durata medie de utilizare a produsului, stabilita in documentele tehnice normative sau declarata de catre producator ori convenita de parti;
f) de a plati, pentru produsele sau serviciile de care beneficiaza, sume stabilite cu exactitate, in prealabil; majorarea pretului stabilit initial este posibila numai cu acordul consumatorului.
g) de a sesiza asociatiile pentru protectia consumatorilor si organele administratiei publice asupra incalcarii drepturilor si intereselor lor legitime, in calitate de consumatori, si de a face propuneri referitoare la imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
h) de a fi notificati in scris cu 30 de zile inainte de data pentru care a fost incheiat contractul al carui termen de valabilitate se prelungeste in mod automat pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata, in vederea formularii unei optiuni de prelungire a validitatii acestuia.

Art. 11. – (1) Produsele si serviciile oferite consumatorilor se masoara cu mijloace de masurare si control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementarilor legale.
(2) Indicatiile mijloacelor de masurare trebuie sa fie lizibile si la vederea cumparatorului.

Art. 12. – (1) Consumatorii au dreptul de a pretinde vanzatorilor remedierea sau inlocuirea gratuita a produselor si serviciilor obtinute, precum si despagubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate. Dupa expirarea acestui termen consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse aparute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2) Vanzatorul suporta toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situatie care nu il exonereaza de raspundere pe producator in relatia sa cu vanzatorul.

Art. 13. – (1) Remedierea deficientelor aparute la produse sau servicii ori inlocuirea produselor care nu corespund in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate si care nu sunt imputabile consumatorului se face in termenul maxim stabilit prin reglementari sau, dupa caz, prin contract.
(2) In cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alineatul precedent curge de la data finalizarii expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.

Art. 14. – (1) In cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficientelor aparute in cadrul termenului de garantie depaseste 10% din acest termen, precum si in cazul produselor alimentare, farmaceutice, al dispozitivelor protetice si/sau medicale, al produselor destinate nou-nascutilor, al carucioarelor pentru copii si al produselor cosmetice care prezinta abateri de la caracteristicile calitative prescrise sau declarate, cu exceptia medicamentelor si produselor preparate in scop medical sau terapeutic, vanzatorul este obligat, la cererea consumatorului, sa le inlocuiasca sau sa restituie contravaloarea acestora.
(2) Timpul de nefunctionare mentionat la alin. (1) prelungeste in mod corespunzator termenul de garantie si curge din momentul sesizarii vanzatorului/unitatii service pana la aducerea produsului in stare de utilizare normala si al notificarii in scris in vederea ridicarii produsului sau predarii efective a produsului catre consumator.
(3) Produsele de folosinta indelungata care inlocuiesc produsele defecte in cadrul termenului de garantie vor beneficia de un nou termen de garantie, care curge de la data preschimbarii produsului.
(4) Termenul de garantie curge de la data vanzarii produsului. Pentru bunurile de folosinta indelungata noi, obtinute prin tragere la sorti la tombole, castigate la concursuri, castiguri la C.E.C., Loto-Prono si similare sau acordate cu reducere de pret ori gratuit de catre operatorii economici, termenul de garantie curge de la data intrarii bunului respectiv in posesia castigatorului.

Art. 15. – (1) Restituirea contravalorii sau inlocuirea produsului achizitionat ori a serviciului prestat se face imediat dupa constatarea imposibilitatii folosirii acestuia, daca aceasta situatie nu este imputabila consumatorului.
(2) Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizata a acestuia, calculata in functie de indicele de inflatie comunicat de Institutul National de Statistica. Valoarea actualizata astfel calculata nu va putea fi mai mica decat contravaloarea produsului sau serviciului pe care operatorul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelasi fel, in momentul restituirii.
(3) Operatorul economic are aceleasi obligatii pentru produsul sau serviciul inlocuit ca si pentru produsul sau serviciul vandut initial.
(4) Persoanele imputernicite conform art. 54 sa constate contraventia si sa aplice sanctiunea prevazuta de prezenta ordonanta vor stabili pentru produse si servicii, odata cu sanctiunea, si masuri de remediere, inlocuire, restituirea contravalorii acestora sau restituirea sumelor incasate necuvenit de la consumatori, dupa caz.

Art. 16. – (1) Consumatorul poate solicita plata unor despagubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispozitiilor legale, in cazul remedierii ori al inlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzatoare.
(2) Solutionarea solicitarii platii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori a inlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzatoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este de competenta instantei judecatoresti competente ori a organismului de mediere competent.
Art. 17. – Vanzatorul asigura toate operatiunile necesare repunerii in functiune, inlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate in cadrul termenului de garantie sau de valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse in cadrul duratei medii de utilizare, precum si a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea si ambalarea acestora; vanzatorul suporta si cheltuielile legate de acestea, situatie care nu il exonereaza de raspundere pe producator in relatia sa cu vanzatorul.

CAPITOLUL IV
Informarea si educarea consumatorilor

Art. 18. – Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.

Art. 19. – Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu la vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vanzare sau in cartea tehnica, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul sau serviciul, in functie de natura acestuia.

Art. 20. – (1) Producatorul trebuie sa informeze despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producatorului, cantitatea si, dupa caz, termenul de garantie, de valabilitate sau data durabilitatii minimale, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, aditivii folositi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare, conservare sau pastrare, despre contraindicatii.
(2) Producatorul are obligatia sa isi precizeze adresa in elementele de identificare, pana la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
(3) Produsele de folosinta indelungata trebuie sa fie insotite de certificatul de garantie si, daca reglementarile in vigoare prevad, de declaratia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instructiunile de folosire, instalare, exploatare, intretinere, eliberate de producator.
(4) Vanzatorul trebuie sa informeze consumatorii despre pretul final al produsului sau despre tariful serviciului prestat, pe care il suporta consumatorul, incluzand taxa pe valoarea adaugata si toate taxele suplimentare, si sa ofere acestora toate informatiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.
(5) Toate informatiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele insotitoare, inclusiv cele referitoare la informatiile privind securitatea produsului si instructiunile de utilizare, precum si contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.

Art. 21. – Informatiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprinda categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garantie, tariful, riscurile previzibile si, dupa caz, declaratia de conformitate.

Art. 22. – Operatorii economici sunt obligati sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpararii, modul de utilizare si functionalitatea produselor ce urmeaza a fi vandute; la lansarea pe piata a produselor, acestia sunt obligati sa efectueze demonstratii de utilizare.

Art. 23. – Obligatia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 si 22 nu poate fi inlaturata prin invocarea secretului comercial sau profesional.

Art. 24. – Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmatiilor si indicatiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizeaza produsele si serviciile si care nu pot fi probate.

Art. 25. – Preturile si tarifele trebuie indicate in mod vizibil si intr-o forma neechivoca, usor de citit.

Art. 26. – (1) Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se fac in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.
(2) Sunt obligatorii afisarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, a codului unic de inregistrare la registrul comertului, din care sa rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societatii pentru care este autorizata sa functioneze, precum si afisarea si respectarea orarului de functionare.
(3) Orarele de functionare vor fi stabilite, dupa caz, in conformitate cu hotararile administratiei publice locale.

CAPITOLUL V
Organe ale administratiei publice pentru protectia consumatorilor

Art. 27. – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, organ de specialitate al administratiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordoneaza si realizeaza politica Guvernului in domeniul protectiei consumatorilor.

Art. 28. – (1) Atributiile si modul de organizare si functionare ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, precum si relatiile dintre aceasta si alte organisme competente in domeniu se stabilesc prin hotarari ale Guvernului.
(2) Guvernul va stabili reglementari in domeniul protectiei consumatorilor pentru organele de specialitate ale administratiei publice centrale si, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor si altor autoritati ale administratiei publice centrale, organizate in judete si in municipiul Bucuresti.
(3) Guvernul va stabili, prin hotarari, reglementari-cadru in domeniul protectiei consumatorilor, inclusiv reglementari privind modul de constituire, repartizare si utilizare a unui fond de stimulare a personalului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
(4) Taxele care se percep de catre serviciile sau organele administratiei publice, cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru incercarile efectuate in laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative in vigoare.

Art. 29.- Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor, in baza consultarii cu alte organisme interesate ale administratiei publice centrale si locale, precum si cu cele neguvernamentale, elaboreaza reglementari referitoare la modalitatile concrete de colaborare si de sprijinire reciproca si le propune spre aprobare Guvernului.

CAPITOLUL VI
Asociatiile pentru protectia consumatorilor

Art. 30. – In sensul prezentei ordonante, asociatiile pentru protectia consumatorilor sunt considerate organizatii neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, si care, fara a urmari realizarea de profit pentru membrii lor, au ca unic scop apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor, in general.

Art. 31. – Asociatiile pentru protectia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare in consiliile consultative cu rol in domeniul protectiei consumatorilor, in care organele administratiei publice sunt reprezentate, daca indeplinesc conditiile prezentei ordonante.

Art. 32. – Asociatiile pentru protectia consumatorilor care apara drepturile si interesele legitime ale consumatorilor, in general, sunt, de drept, parteneri sociali in consiliile consultative prevazute in prezenta ordonanta, daca:
a) la nivel national, au cel putin 3.000 de membri si filiale in cel putin 10 judete;
b) la nivel judetean si local, daca au desfasurat o activitate in domeniul protectiei consumatorilor pe o perioada de cel putin 3 ani.

Art. 33. – Asociatiile pentru protectia consumatorilor care sunt constituite in scopul apararii intereselor numai ale membrilor lor pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare in organismele consultative cu rol in domeniul protectiei consumatorilor si in care organele administratiei publice sunt reprezentate, numai daca au cel putin 800 membri.

Art. 34. – Dupa constituire, asociatiile pentru protectia consumatorilor vor solicita luarea lor in evidenta de catre organul administratiei publice pentru protectia consumatorilor de nivel central sau local, dupa caz.

Art. 35. – Personalul de conducere si salariatii organelor de specialitate ale administratiei publice, precum si ale serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, cu atributii pe linia protectiei consumatorilor nu au dreptul de a detine functii in organele de conducere ale asociatiilor pentru protectia consumatorilor.

Art. 36. – Asociatiile pentru protectia consumatorilor sunt consultate de catre serviciile si organismele administratiei publice prevazute la art. 35, potrivit competentelor, la elaborarea dispozitiilor si procedurilor cu caracter general si a altor lucrari care au ca scop protectia consumatorilor, cu privire la:
a) cunoasterea cerintelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea si cantitatea produselor si serviciilor;
b) formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajati in producerea si comercializarea produselor si prestarea serviciilor, fata de calitatea acestora;
c) prevenirea practicilor comerciale abuzive si a publicitatii de natura a afecta drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.
Art. 37. – Asociatiile pentru protectia consumatorilor au urmatoarele drepturi si obligatii:
a) de a fi sprijinite logistic de catre organismele administratiei publice centrale si locale, in vederea atingerii obiectivelor lor;
b) de a primi sume de la bugetul de stat si de la bugetele locale;
c) de a solicita autoritatilor competente luarea de masuri in vederea opririi productiei sau retragerii de pe piata a produselor ori serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prescris in documentele stabilite de lege sau care pun in pericol viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor;
d) de a solicita operatorilor economici realizarea de produse si servicii in conditii speciale, in vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de varsta a treia;
e) de a fi consultate cu ocazia elaborarii actelor normative, standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice si calitative ale produselor si serviciilor destinate consumatorilor;
f) de a solicita si de a obtine informatii asupra pretului si caracteristicilor calitative ale produselor sau serviciilor, de natura sa ajute consumatorul la luarea unei decizii asupra achizitionarii acestora;
g) de a informa opinia publica, prin mass-media, asupra deficientelor de calitate ale produselor si serviciilor, precum si asupra consecintelor vatamatoare ale acestora pentru consumatori;
h) de a introduce actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor;
i) de a solicita serviciilor sau organelor administratiei publice, prevazute la art. 35, efectuarea de analize si incercari ale produselor destinate consumatorilor si de a publica rezultatele;
j) de a initia actiuni proprii, in vederea identificarii cazurilor in care operatorii economici nu respecta drepturile consumatorilor prevazute de lege, precum si a cazurilor de neconformitate a produselor sau serviciilor, si de a sesiza, in cadrul unei proceduri de urgenta, serviciile sau organele de specialitate ale administratiei publice abilitate sa actioneze in consecinta.

Art. 38. – Centrele de consultanta si informare a consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri in structura organizatorica a asociatiilor pentru protectia consumatorilor si desfasoara activitati gratuite in folosul acestora constand in informatii, recomandari si consultanta privind problemele legate de achizitionarea unui produs sau serviciu.

Art. 39. – (1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, se utilizeaza exclusiv pentru infiintarea si functionarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a) salarizarea sau, dupa caz, remunerarea personalului utilizat in centrele de consultanta si informare a consumatorilor, care se va face in functie de timpul efectiv lucrat, pana la nivelul maxim al functiei echivalente utilizate in cadrul Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
b) cheltuieli materiale efectuate pentru intretinerea sediului si a dotarilor aferente;
c) cheltuieli curente si cele ocazionate de tiparirea materialelor informative.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) se utilizeaza in conditiile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, iar sumele ramase neutilizate la data incheierii exercitiului financiar se restituie la bugetul de stat.

Art. 40. – (1) Sumele primite de la bugetele locale prin hotarari ale consiliilor locale sau, dupa caz, ale consiliilor judetene vor fi utilizate in conditiile stabilite prin conventiile incheiate de acestea cu asociatiile respective, conform legii.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) se utilizeaza in conditiile Legii nr. 500/2002, cu modificarile ulterioare, iar sumele ramase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.

Art. 41. – Controlul asupra activitatilor desfasurate in centrele de consultanta si informare a consumatorilor din cadrul asociatiilor pentru protectia consumatorilor, care au primit sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercita de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor.

Art. 42. – Reprezentantii organizatiilor neguvernamentale ale consumatorilor nu au drept de control al operatorilor economici.

Art. 43. – Centrele de consultanta si informare a consumatorilor beneficiaza de asistenta de specialitate din partea personalului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, imputernicit in acest scop.

CAPITOLUL VII
Consiliul consultativ

Art. 44. – La nivel central si local – judet, oras, comuna – se constituie cate un consiliu consultativ pentru protectia consumatorilor. Acesta are caracter consultativ si asigura, la nivelurile respective, cadrul informational si organizatoric necesar:
a) stabilirii si aplicarii politicii de protectie a consumatorilor;
b) corelarii actiunilor diverselor organisme ale administratiei publice cu cele ale organizatiilor neguvernamentale care au rol in realizarea protectiei consumatorilor.

Art. 45. – Consiliul consultativ pentru protectia consumatorilor este format din:
a) reprezentanti ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, care au competente cu caracter general sau special in domeniul protectiei consumatorilor si au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
b) prefect sau primar, dupa caz, sau reprezentanti ai acestora;
c) reprezentanti ai asociatiilor pentru protectia consumatorilor;
d) reprezentanti ai altor organisme, dupa caz.

Art. 46. – Guvernul stabileste, in mod concret, componenta, atributiile si modul de organizare si functionare ale Consiliului consultativ pentru protectia consumatorilor, pe fiecare nivel in parte.

CAPITOLUL VIII
Raporturile juridice dintre consumatorii prejudiciati
si operatorii economici

Art. 47. – Actiunile in justitie indreptate de catre asociatiile pentru protectia consumatorilor, infiintate in conditiile prevazute la art. 32 si 33, impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.

Art. 48. – Ministerul Public poate interveni in actiunile civile introduse, in care sunt implicate interesele consumatorilor.

CAPITOLUL IX
Sanctiuni

Art. 49. – Incalcarea prevederilor prezentei ordonante atrage raspunderea materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz.
Art. 50. – (1) Constituie contraventii, daca nu au fost savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) incalcarea dispozitiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a si a 5-a liniuta, lit. c) prima si a 2-a liniuta, art. 15 alin. (1), cu amenda contraventionala de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b) incalcarea dispozitiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuta, lit. b) a 3-a si a 4-a liniuta, cu amenda contraventionala de la 2.500 lei la 25.000 lei;
c) incalcarea dispozitiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a si a 5-a liniuta, lit. c) a 3-a si a 4-a liniuta, art. 9, art. 10 lit. a)-f) si art. 11, cu amenda contraventionala de la 2.000 lei la 4.000 lei;
d) incalcarea dispozitiilor art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 17-25 si art. 26 alin. (1) si (2), cu amenda contraventionala de la 1.000 lei la 3.000 lei.
(2) Sanctiunile se pot aplica si persoanelor juridice.

Art. 51. – (1) Impiedicarea, sub orice forma, a organelor administratiei publice insarcinate cu protectia consumatorilor de a exercita atributiile de serviciu referitoare la prevenirea si combaterea faptelor care pot afecta viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora constituie contraventie si se sanctioneaza cu munca in folosul comunitatii sau cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.
(2) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale a uneia sau mai multor persoane, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3) Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor care, potrivit art. 50, constituie contraventie, daca fapta a avut ca urmare afectarea grava si in mod repetat a intereselor economice ale unuia sau mai multor consumatori, se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(4) In cazul aplicarii sanctiunii amenzii pentru savarsirea faptei prevazute la alin. (2) se va dispune si inchiderea definitiva a unitatii, putand fi dispusa aceeasi masura pentru savarsirea faptei prevazute la alin. (3).
(5) Contravenientii sunt obligati sa suporte, potrivit prevederilor legale in vigoare, si cheltuielile efectuate de terti, persoane fizice sau juridice, in vederea vindecarii persoanelor vatamate in calitatea lor de consumatori.

Art. 52. – Valoarea amenzilor prevazute la art. 50 si 51 se va actualiza prin hotarare a Guvernului.

Art. 53. – In conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, contravenientul poate achita, in cel mult 48 de ore de la data incheierii sau, dupa caz, de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei, jumatate din minimul amenzii prevazute de art. 50, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Art. 54. – (1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 50 si 51 se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.
(2) In cazul sanctiunilor cu inchisoare contraventionala, masura se aplica de instanta competenta, la sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3) Organele de politie sunt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor imputernicite prevazute la alin. (1), aflate in exercitiul functiunii, sau sa le insoteasca, dupa caz.
(4) Organele de control prevazute la alin. (1) pot preleva produse in vederea testarii acestora in laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate si a cheltuielilor legate de testarea lor se suporta de catre organul administratiei publice, daca in urma testarii nu se constata neconformitati fata de cerintele de securitate si/sau de calitate prescrise ori declarate. In caz contrar, cheltuielile respective se suporta de catre operatorul economic.

Art. 55. – Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune urmatoarele masuri:
1. oprirea definitiva a comercializarii si retragerea din circuitul consumului uman a produselor care:
a) sunt periculoase, falsificate sau contrafacute;
b) au termenul de valabilitate expirat sau data durabilitatii minimale depasita;
c) sunt interzise consumului uman prin reglementari legale;
2. oprirea temporara a prestarii serviciilor, importului, fabricatiei, comercializarii produselor sau a utilizarii acestora la prestarea serviciilor, pana la remedierea deficientelor, in cazul in care:
a) produsele nu sunt testate si/sau certificate conform normelor legale;
b) produsele nu indeplinesc caracteristicile prescrise sau declarate, fara ca acestea sa fie periculoase;
c) produsele nu prezinta elementele de identificare si de caracterizare, precum si documentele de insotire, conform prevederilor art. 18-22;
d) se presteaza servicii care pot pune in pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor;
3. distrugerea produselor periculoase oprite definitiv de la comercializare, daca aceasta constituie singurul mijloc care face sa inceteze pericolul.

Art. 56. – (1) Odata cu aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale, agentul constatator poate propune una dintre urmatoarele sanctiuni complementare:
a) inchiderea temporara a unitatii pe o durata de cel mult 6 luni;
b) inchiderea temporara a unitatii pe o durata de la 6 luni la 12 luni;
c) inchiderea definitiva a unitatii;
d) suspendarea sau retragerea definitiva, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati.
(2) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. a) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) lipsa conditiilor igienico-sanitare pentru produsele si serviciile nealimentare;
b) folosirea unor spatii si conditii necorespunzatoare pentru productie, depozitare sau comercializare;
c) nerespectarea conditiilor impuse de producatori privind manipularea, transportul, depozitarea si comercializarea, daca acestea sunt de natura sa modifice, in mod periculos, caracteristicile initiale ale produsului respectiv;
d) lipsa specificatiilor tehnice, a instructiunilor si a procedurilor de lucru la producatorii si prestatorii de servicii;
e) lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de incercari sau de omologari specifice;
f) lipsa certificatelor de conformitate.
(3) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. b) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) folosirea practicilor de comercializare abuzive sau savarsirea repetata a unor abateri sanctionate de organele de control in decurs de 6 luni de la prima constatare;
b) refuzul operatorului economic de a permite, in prima faza, controlul organelor de specialitate si la care, in urma unui control ulterior, se constata deficiente grave;
c) lipsa licentei de fabricatie a produselor alimentare pentru producatori;
d) nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garantie pentru lucrarile de prestari de servicii;
e) utilizarea in activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
(4) Sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. c) poate fi aplicata in cazurile in care se constata:
a) importul cu buna stiinta al produselor care nu respecta conditiile calitative prescrise sau declarate ori care sunt periculoase;
b) prestarea de servicii care pun in pericol viata, sanatatea sau siguranta consumatorilor;
c) punerea in vanzare a produselor despre care operatorii economici controlati au cunostinta ca sunt falsificate sau contrafacute ori care au parametrii de securitate neconformi;
d) reconditionarea unor produse alimentare retrase de la consumul uman ca fiind necorespunzatoare, prin adaugarea de aditivi sau alte substante ce nu se regasesc in reteta de fabricatie, in urma careia a rezultat un produs destinat comercializarii in scopul consumului uman;
e) in cazul in care operatorul economic nu a sistat livrarile sau nu a retras de la comercializare ori de la beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat ca sunt periculoase sau ca nu indeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f) impiedicarea sub orice forma de catre operatorul economic sau de catre angajatii acestuia a organelor administratiei publice insarcinate cu protectia consumatorilor si supravegherea calitatii produselor si serviciilor sa isi exercite atributiile de serviciu referitoare la prevenirea si combaterea faptelor ce pot afecta viata, sanatatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricarei alte persoane impotriva acestor organe;
g) comercializarea de produse interzise prin reglementarile legale in vigoare;
h) continuarea desfasurarii activitatii dupa dispunerea masurii de inchidere temporara, fara obtinerea acordului prevazut la alin. (7);
i) nerespectarea masurilor dispuse in temeiul art. 55.
(5) In consecinta, sanctiunea complementara prevazuta la alin. (1) lit. d) va avea acelasi regim, odata cu sanctiunea aplicata mentionata la alin. (1) lit. a), b) sau c), dupa caz.
(6) Sanctiunea prevazuta la alin. (1) lit. d) se aplica de catre autoritatile publice competente care vor fi instiintate in acest sens.
(7) Aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. a), b) si d) se suspenda numai cu acordul scris al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau al oficiilor judetene pentru protectia consumatorilor, dupa remedierea deficientelor care au condus la aplicarea sanctiunii complementare.

Art. 57. – Sanctiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 si art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin delegare, de catre conducatorii autoritatilor publice prevazute la art. 54, prin ordin sau decizie.

Art. 58. – Sanctiunile contraventionale complementare dispuse in conditiile art. 55 si 56 se vor materializa prin aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.

Art. 59. – Prevederilor art. 51, 55 si 56 nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 32 alin. (3) teza intai din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 60. – (1) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea inchisorii contraventionale sau, daca exista consimtamantul contravenientului, cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.
(2) La primul termen de judecata, instanta poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii.
(3) In cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. (2), instanta procedeaza la transformarea amenzii in inchisoare contraventionala.
(4) Executarea sanctiunii inchisorii contraventionale se prescrie in termen de un an de la data ramanerii definitive a hotararii.

Art. 61. – (1) Produsele periculoase, falsificate sau contrafacute se confisca de organele abilitate de lege, la sesizarea agentului constatator, si se distrug sau se valorifica, dupa caz, conform prevederilor legale.
(2) Veniturile incasate ilicit de catre operatorii economici, ca urmare a incalcarii prevederilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a si a 4-a liniuta, art. 7 lit. b) prima si a 2-a liniuta si ale art. 7 lit. c) prima si a 2-a liniuta, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finantelor Publice.

Art. 62. – Prevederile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Codului penal si ale Codului de procedura penala.

Art. 63. – Aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta ordonanta nu inlatura raspunderea disciplinara a faptuitorilor.

Art. 64. – Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu prevederile Codului civil.

Art. 65. – Prevederile prezentei ordonante nu se aplica:
a) pagubelor generate de produsele puse in circulatie anterior datei intrarii in vigoare a acesteia;
b) pagubelor rezultate din accidentele nucleare.

CAPITOLUL X
Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 66. – Guvernul va lua masurile necesare pentru organizarea executarii prevederilor prezentei ordonante, precum si pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a) conditiile de realizare a expertizelor tehnice, in cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse si servicii;
b) modul de inlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezinta deficiente;
c) masuri de prevenire si limitare a prejudicierii consumatorilor, precum si conditiile in care acestea pot fi luate de catre organele administratiei publice prevazute la art. 54;
d) continutul si competenta de aprobare a documentelor care atesta nivelul calitativ al produselor si serviciilor;
e) informarea si educarea in domeniul protectiei consumatorilor;
f) conditiile in care asociatiile pentru protectia consumatorilor, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;
g) desfasurarea activitatii consiliilor consultative pentru protectia consumatorilor;
h) masurile suplimentare pentru protectia unor categorii de consumatori, cum ar fi: copii, varstnici, persoane cu handicap, segmente de populatie aflate in situatia de risc financiar ridicat, precum si alte categorii de consumatori expusi in mod deosebit riscului.

Art. 67. – Incepand cu anul 2001, numarul centrelor de consultanta si informare a consumatorilor pentru care se acorda sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotarare a Guvernului, dupa aprobarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, cu incadrarea in sumele aprobate cu aceasta destinatie.

Art. 68. – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor aproba sau modifica criteriile de evaluare si selectare a asociatiilor pentru protectia consumatorilor care infiinteaza si functioneaza centre de consultanta si informare a consumatorilor, precum si modelul de conventie prevazut la art. 40 alin. (1).

Art. 69. – La data intrarii in vigoare a prezentei ordonante, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea si controlul calitatii produselor si serviciilor, Hotararea Guvernului nr. 335/1990 privind unele masuri din domeniul asigurarii si controlului calitatii produselor, lucrarilor de constructii si serviciilor, precum si din cel al metrologiei, Hotararea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calitatii produselor si serviciilor in scopul prevenirii si combaterii faptelor care pot afecta viata si sanatatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului inconjurator, precum si orice alte dispozitii contrare se abroga.
_______________________

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor si prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, care nu sunt incorporate in prezenta forma republicata:
– Art. II alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 58/2000:
“Dispozitiile actelor normative emise in aplicarea Ordonantei Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor se modifica si se aplica in mod corespunzator.”
– Art. II din Legea nr. 37/2002:
“La data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ordonanta Guvernului nr. 87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase si Ordonanta Guvernului nr. 88/2000 privind finantarea centrelor de consultanta si informare a consumatorilor se abroga.”